E timpul să pleci


– Știi de câte ori am spus ,,Te iubesc” în viața asta?
– Nu, dar bănuiesc că nu te va opri nimic să-mi spui acum.
– Scuipi acid azi. N-aveai chef să ne vedem?
– Nu.
– De ce?
– Am zile când nu fac față toxicității tale.
– Și cum se manifestă această intoxicație?
– Ca acum.
– Cum?
– Nu vroiam să te văd și totuși n-am zis nu.

– Simți că te corup?
– Posibil.
– Aș putea să abuzez de această recunoaștere. Știi, nu?
– Abuzezi deja. Până acum trebuia să pleci.

– De ce nu îmi spui să plec?
– Din curiozitate.
– Vrei să vezi cât îmi reziști?
– Narcisismul ăsta te face dobitoc. Pentru că mi se oglindesc în tine părți alterate de care nu știam.

– De fiecare dată.
– De fiecara dată, ce?
– Am spus.
– Ce?
– Te iubesc.

Au fost multe dăți.

– Și era adevărat?
– Nu mai știu.
– De câte ori ți s-a răspuns la fel?
– În cuvinte, de fiecare dată. Pentru eternitate, întotdeauna.
– Din motivul ăsta nu mai crezi în iubire?
– Nu, din motivul ăsta nu mai cred în cuvinte. Nici măcar în ale mele.
– Dar în ce crezi?
– În lipsa lor.
– Adică în tăcere?
– Nu. În posibilitatea adevărului.

Tu de câte ori ai zis ,,Te iubesc”?

– E timpul să pleci.

(fragment)

Advertisements