Respect pentru toţi.


Iniţiativa Respect este un demers esenţial şi firesc în epoca asta pentru speţa LGBT, dar şi pentru acest moment şi context, naţional si internaţional, demers care a catalizat susţinerea a peste 100 de organizaţii şi mii de persoane din România, sinergie care s-a întâmplat odată cu agresiunea Coaliţiei pentru Familie impotriva drepturilor comunităţii LGBT pe fondul unei crize profunde de leadership, după părerea mea. Printre susţinătorii Platformei Respect pentru Drepturi şi Libertăţi mă număr şi eu.

Dacă reuşeşte până la capăt agenda CpF (poate nu toată, că pare a avea şi unele puncte interesant de explorat) ne vom confrunta cu un nou val de emigranţi, de data asta din rândul tinerilor şi din rândul forţei de muncă active, în condiţiile în care emigrarea nu s-a domolit niciodată, ba dimpotrivă, în piaţa muncii fiind o criză severă de personal şi de atitudine firească din partea angajatorilor din perspectiva salarizării, iar în societatea românească fiind o criză la fel de profundă în zona oamenilor educaţi şi încă sănătoşi la minte sau încă în stare să îşi gestioneze frustrările, suferinţele şi necazurile fără să facă totul praf în jurul lor şi fără să îşi piardă controlul pe fiecare reţea socială sau articol care le iese în cale.

Nu cred că economia României îşi permite un astfel de lux doar pentru că o mână de 40 şi ceva de organizaţii şi 0,15% de oameni din populaţia ţării care au semnat celebra petiţie de 3 milioane (cei mai multi din mediul rural), organizaţii care trăiesc din donaţii şi bani europeni (totuşi) şi-au propus să mergem cu viteză în marşalier şi care pare a avea o alergie cronică la ideea identificării unui compromis între credinţe şi ideologii, a unui compromis care să fie racordat şi la realităţile tot mai complexe ale zilei de azi, nu doar din România, dar şi din lume. Această atitudine de încrâncenare şi razboială, însă, este una specifică Romaniei, deci ar avea oarecare circumstanţe.

Este complicat de judecat în ansamblu pentru că unele organizaţii pe care le văd în CpF rezolva cauze sociale vital de adresat şi care au nevoie de susţinere publică, indiferent de orientarea sexuală a susţinătorilor şi de minoritatea din care fac parte, însă aceste manifestări virulente nu fac decât să scindeze familii şi prieteni, să pună oameni moderaţi în opinii, dar şi susţinători ai #Respect, într-o poziţie ingrată.

Ştiu oameni din comunitatea LGBT care au donat diverselor asociaţii membre CpF sau au făcut voluntariat pentru cauzele pentru care acestea se lupta (orfani, copii cu boli mintale, oameni ai străzii, donaţii de sânge pentru cazuri grave, etc) şi nu ştiu ca aceştia să fii fost întrebaţi vreodată ce orientare sexuală, etnie sau religie au, iar în caz că nu erau aliniaţi ideologiei membrilor CpF să li se fi restituit banii/resursele.

Ce vreau să spun este că această poveste, abordată aşa cum s-a abordat până acum şi cum continuă, nu face decât să ne pună pe toţi într-o situaţie de profundă ipocrizie, indiferent de ce parte a baricadei suntem.

Sunt părinţi în cadrul CpF care au copii din comunitatea LGBT de care poate habar nu au, o sora sau frate, un prieten. Prin atitudinea această îngustă nu fac decât să îi lovească, să îi rănească, să se dizolve în cele din urmă pe sine.

Sunt mulţi oameni susţinători ai CpF în speţa LGBT-Romania care au avut nevoie de sângele oamenilor din comunitatea LGBT sau de transplanturi. Şi le-au primit.

Sunt mulţi enoriaşi ai asociaţiilor religioase susţinătoare CpF (cei mai multi membri CpF sunt asociaţii religioase) care au avut nevoie de rugăciunile membrilor comunităţii LGBT. Şi le-au primit. Fără să ştie, de cele mai multe ori.

Toată populaţia României, indiferent din ce minoritate sau fusion de minorităţi face parte, beneficiază într-un fel sau altul de taxele şi impozitele pe care oameni activi în câmpul muncii din comunitatea LGBT din România le plătesc către bugetul statului.

Însă aceşti oameni încă nu au aceeaşi protecţie în zona drepturilor şi a libertăţilor ca toţi ceilalţi.

Trebuie să îşi reprime emoţiile şi sentimentele, trebuie să se uite întotdeauna peste umăr pentru a nu-şi lua vreo bătaie de la careva, trebuie să fie mereu atenţi la ce spun, cum spun şi cui spun pentru a nu îşi pierde joburile sau poziţiile din cauza orientării sexuale. Trebuie să îşi facă contracte de vânzare-cumpărare pentru bunurile comune, să nu se poată susţine la spital în caz de boală sau intervenţii chirugicale, să nu poată face un credit împreună, să nu îşi poată pune laolaltă familiile în acelaşi timp la evenimente şi în vacanţe, să nu poată socializa deschis cu prietenii lor cei mai buni, dar poate mai conservatori, prieteni care poate i-ar accepta şi susţine în continuare dacă ar afla, dar care se preferă a fi protejaţi de aceste adevăruri. De asemenea, mulţi fac terapie online sub anonimat, se lupta cu depresii dintre cele mai greu de gestionat şi cu multe alte tristeţi de care doar Dumnezeu din cer ştie, căci pe Pamant prin oameni nu-l întalnim chiar des sau nu Il întelegem prea bine. În străinatate când se duc, în ţările relaxate în această zonă, suferă de sindrom post-traumatic şi au reacţii de câini bătuţi de la atâta suprimare emoţională şi injustiţie.

Nici prostituatele, care au în general vieţi grele, nu sunt într-atât de stigmatizate ca această comunitate.

În altă ordine de idei, nu pot sta pasivă în faţa împingerii lucrurilor pe o astfel de muchie a nedreptăţii. 

Dacă nu oferi minorităţilor drepturile cuvenite, scoţându-le în afară protecţiei legii pe fondul încasării continue a aceloraşi taxe şi impozite, a aceloraşi obligaţii şi răspunderi că şi în cazul “protejaţilor” majoritari, nu faci decât să creezi o exploatare pe faţă a minorităţii pe care vrei să o anihilezi, anihilare care n-a avut succes niciodată în istoria omenirii, de altfel şi nici nu va avea. Mâine, poimâine vei mai abuza alt mecanism democratic că să reintroduci povestea asta pe lista bolilor mintale, cum era în anii 70′-80′, sau a ilegalităţilor (să te întorci la fostul articol 200 din Codul Penal care aruncă în închisori membrii comunităţii LGBT).

Ce înseamnă în afara protecţiei legii? Ce perversitate mai e şi asta? Zona asta gri nu face decât să creeze noi crize şi viduri. Doar puscăriasii care şi-au executat pedepsele trăiesc în zonele cu aceste nuante de gri, şi nici ăia toţi.

Exploatarea deja există pentru că această minoritate este taxată şi trasă la răspundere că orice alt cetăţean cu drepturi depline. Dacă permitem oficializarea acestor nedreptăţi, ce altceva urmează să mai permitem? Si în ce secol credem că ne-am mai putea întoarce?

Înţeleg punctul CpF de vedere pentru că sunt de credinţă creştin ortodoxă, o credinţă pe care o respect şi cu care mă identific. Însă asta este una, iar răstălmăcirea Scripturilor (în condiţiile în care în Biblie nu sunt cuprinse decât unele din manuscrisele existente) şi folosirea argumentului religios neînsoţit de nicio altă bază ştiinţifică sau juridică robustă, pentru a arunca în afara protecţiei legii o comunitate sau alta este de neacceptat.

În faţa mea şi a lui Dumnezeu nu pot accepta scenariul în care aş fi superioară unui seamăn, indiferent cum este el şi indiferent cât de tare m-ar revolta unii semeni într-un moment sau altul al vieţii mele sau al lor. Mă pot enerva, mă pot revolta exprimându-mi opinia, poate mai acid uneori, însă nu mă pot apuca să duc un război de exterminare împotriva lui şi implicit împotriva tuturor celor care îl iubesc şi pe care îi iubeşte sau care depind de el. Există nişte graniţe dincolo de care lucrurile nu mai sunt în regulă. Nici în România, nici îl altă parte din lumea asta.

Asta am înţeles eu că este esenţa creştinismului si a menirii primordiale a omului pe Pământ. Să îmi îngădui să fiu om, cu toate reacţiile pe care le am ca om în diverse situaţii, dar să nu mă opresc niciodată din a încerca să devin mai bună, oricâte eşecuri şi căderi aş avea pe acest drum.

Nu cred că cei din CpF vor să fie mai buni, lovind în atâţia oameni care nu sunt doar cei din comunitatea LGBT, dar şi toţi cei din jurul lor. Dacă ar vrea să fie mai buni, ar deschide în mod civilizat un dialog pentru găsirea celor mai bune soluţii şi direcţii, ca să integreze minoritaţile cumva, în niciun caz să îi mai dea o lovitură sau să-i mai pună o piedică.

Nu sunt suficient de informată şi nu am expertiză pentru a mă duce mai adânc în subiectul ăsta, ca să înţeleg toate maşinăriile din spatele lucrurilor, cine pe cine finanţează şi cu ce scop. Mă rezum la bunul simt şi la principii juridice şi economice fundamentale şi în vigoare. 

Las un articol din perspectiva juridică care mai lărgeşte orizonturile şi rugămintea către prietenii mei, ştiuţi şi neştiuţi încă, de-a reacţiona, iar dacă se regăsesc în misiunea şi viziunea Platformei Respect pentru Drepturi şi Libertăţi, să trimită un email de susţinere la adresa semnează@platformarespect.ro, să se conecteze cu pagină lor de Facebook – Respect pentru toţi şi să dea un review şi un rating, dacă au sau pot si vor să scrie un comentariu de susţinere.

Vreau să mai fac o observaţie. Pe pagina de Facebook Respect văd multe comentarii şi rating-uri de o stea din partea susţinătorilor CpF. Se ştie că un rating atât de mic influenţează negativ, aşa funcţionează algoritmul Facebook. Poate s-a întâmplat la fel şi invers, nu ştiu. Fiecare parte e firesc să-şi dea 5 stele. Însă doar acest mic detaliu arată cât de extremişti suntem şi cât de praf cu nervii, traumatizaţi, răniţi, înrăiţi, cât de nedispuşi la dialog, la comunicare adevărată.

Dintr-o astfel de stare colectivă în niciun caz nu putem alege întoarcerea la ce ştim, în cazul generaţiei noastre la îndoctrinare şi la apucături imprimate în ADN-ul nostru de către epoca comunistă. În niciun caz nu ne putem opune schimbării, transformării. Putem încerca, desigur. Însă dacă ne uităm fiecare la viaţa lui, vom constata că pe calea şi în paradigmă asta n-am fost nici prea bine şi nici prea fericiţi. Nu ar fi timpul să ne punem întrebări care să se deschidă cu: ,,dar dacă…?” ?

Dacă vrem cu adevărat să construim un pod între opiniile diferite şi ideologii, hai să ne împingem împreună înainte, hai să cădem împreună înainte şi să nu ne dăm o stea sau să ne ignorăm, ci să operăm mai pe la jumătate unii pe paginile altora. Chiar ne împărţim în protagonişti şi antagonişti? În ei şi noi? Hai să ieşim la o bere în grupuri de ambele părţi şi să ne cunoaştem cât de cât, poate se va dovedi că diferenţele dintre noi nu sunt ireconciliabile.

În încheiere preiau înspre amintire sau re/cunoaştere un citat al lui Martin Niemoller regăsit pe site-ul Asociaţiei pentru Dialog Intercultural al prietenei Tania Nicolau, Humanizator. De care nu ştiam, mărturisesc (citatul), dar l-am aflat după Pride 2017 din Bucureşti. Unde am fost şi unde am şi filmat câteva video scurte. 

“Mai întâi au venit pentru socialişti şi nu am luat atitudine. Pentru că nu eram socialist.
Apoi au venit pentru sindicalişti şi nu am luat atitudine. Pentru că nu eram sindicalist.
Apoi au venit pentru evrei şi nu am luat atitudine. Pentru că nu eram evreu.
Apoi au venit pentru mine şi nu a mai rămas nimeni să ia atitudine pentru mine.”

Respect pentru toţi.