Cine te atrage?


Stiu atat de multe persoane misto bantuite de focul atractiei pentru persoane de acelasi sex, incat ma intreb de ce se mai chinuie astia cu statisticile lor, cand nimeni nu ofera raspunsurile adevarate. 

O parte din ei si-au lasat ezitarile deoparte si au inceput sa exploreze, sa isi desluseasca din necunoscute si sa-si transforme semnele de intrebare in altceva. De aici au ajuns in alte puncte ale spectrului, s-au intors sau nu s-au mai intors, ramanand unde s-au regasit mai complet (un pic). Sau oscileaza intre puncte, intr-o masura mai mare sau mai mica.

O alta parte din oamenii astia doar isi imagineaza. Uneori de-o viata. N-au putut deschide acest necunoscut sau n-au vrut. Nu conteaza de ce. Privesc, dar nu ating. 

O alta parte doar s-a apropiat. Nici sa fie, nici sa nu fie. Macar un pic, doar un pic. Prea mult ca sa poata incerca fara sa se piarda sau sa piarda, prea putin ca sa ramana. Oameni care se zbat mult intre natura lor inferioara si cea superioara. 

In viata unora a aparut la un moment dat cineva care le-a ridicat semnul de intrebare. Cineva care i-a atras in felul ala de hal care te face sa dai in balbaiala, in care tot corpul tau se roteste dupa celalalt impotriva vointei tale, ca planta dupa soare. Au materializat sau nu aceasta chimie. Irelevant. Dupa aceasta aparitie, n-a mai existat o alta. Au simtit atractie pentru o singura persoana de acelasi sex in toata viata lor. Iar toate fanteziile lor au drept protagonist persoana aia. E asa…ca o poezie cinematografica uitata pe repeat. Intotdeauna doar in sinea lor, undeva adanc unde pana si ei se uita doar cu coada ochiului.

In viata altora n-a existat nimeni la inceput, ci doar o intrebare, iar uneori o curiozitate, asa…ca o neastamparare. S-au pornit, au cautat, au gasit, au explorat. Prima persoana a fost cine s-a nimerit in acelasi timp si spatiu. Poate cineva de care s-au legat, poate cineva doar repede trecator. Unii au ramas in zona asta, altii s-au intors, altii continua cu alternanta, in tot felul de forme. Sau nu. Sunt doar ei.

Unii se judeca aspru pentru simtirile pe care le au, fie ca le-au dat curs, fie ca nu. Se chinuie ingrozitor in sinea lor. Altii se drogheaza cu ele ca sa poata respira si trai cum au ales, vor si le e mai bine. E ca o coloana sonora pe care doar ei o aud.

Altii au invatat sa se ia mai usor si sa se chinuie doar din cand in cand, cand nu mai pot tine focul in frau si simt ca se sufoca. Caz in care fac ceva. Multe. Sau nimic, ci doar in sinea lor sau undeva pe o hartie care uneori ramane, alteori se rupe si se arunca pe foc.

Altii au invatat sa nu se mai chinuie deloc si sa-si accepte complexitatea naturii umane, a plamadelii care sunt, indiferent unde ii plaseaza treaba asta pe spectru si indiferent daca punctul in care se afla are o eticheta sau nu.

Nimeni nu greseste. Lucrurile nu se impart in rele si bune. Fiecare doar alege un alt scenariu, fiecare cu costurile si beneficiile lui.

Se spun multe despre focul asta, insa cele mai multe care se spun bajbaie in necunoscut si in habotnicie. Oamenii ar trebui sa se deschida mai mult necunoscutului care sunt, pentru ca suntem mai mult necunoscut decat cunoscut. Si-ar usura radical viata, ar invata sa se ia mai usor, sa se chinuie mai putin, sa (se) inteleaga mai mult. 

Cine te atrage? Este irelevant.

Ce este relevant este sa poti raspunde cu “da” la intrebarile: te simti bine in pielea ta? te simti bine in viata ta?

Daca mai poti raspunde cu “da” si la intrebarile: iubesti? esti iubit?, atunci te numeri printre fericiti.

Si daca poti cu “da” la amandoua deodata, esti chiar binecuvantat si te numeri printre putinii norocosi din miliardele care populeaza Pamantul, oricine ar fi persoana careia i-ai oferit locul de langa tine in viata ta, pentru o clipa, pentru o bucata de drum sau pentru toata calatoria.

Restul sunt detalii.

Oricum ar fi, focul din noi nu se domoleste niciodata atata vreme cat respiram, indiferent cum am fi. E o mare durere in cur. So, chill out.