i-am spus ca dupa ce am plecat din Romania nu mai nicio parere


Se intampla atat de multe in lume. Bune. Foarte bune. Exista oameni si organizatii care schimba lumea in timp real prin spatele stirilor false, demente sau negre ca smoala. Se mai intampla si alte lucruri pe pamant. Si chiar in tara. 

Mai tot feed-ul meu cu sursa Ro e marcat de cinism, nervi tociti si dedicatii muzicale triste de iti pocneste inima in tine. Care ai fost, care esti si care vei fi. Pana si pozele pe care le facem au asa, o tristete tipica. Aproape ca pot recunoaste o fotografie facuta de un roman din sute si mii. La fel cum pot recunoaste o tarfa in vitrina rosie din Amsterdam sau un roman in aeroport sau pe poteci straine. Asta nu e complet rau, inseamna ca avem o perspectiva unica asupra lucrurilor, ba chiar si un fel de-a fi, la fel de unic.

Stiu cum vine asta pentru ca eu insami ma trag din tristi si ofticati rau pe viata si pe toti stramosii, lucruri greu de invins, fiind atat de prinse in radacini. La modul la care sa traiesti cumva sau cat mai des deasupra lor, ca mai mult nu stiu daca se poate. Dar totusi…Cum sa ne folosim unicitatea si in avantajul nostru? Macar din cand in cand.

Aseara in timp ce mancam linistita si oarecum detasata in lumile mele, imi rupe filmul un cuplu desprins de pe talpa cotloanelor din centrul Bucurestiului, zona unde stau in era asta. Ea jumatate dezbracata in mijlocul parcarii, el printre masini. Ea urla ca un cor de bocitoare impotmolite in smoala incinsa, el o umple de pumni in cap sa taca in pula lui, fa. Apare o masina, ii incarca din mers, dispar.

Las mancarea intr-o parte si raman privind pe geam, intrebandu-ma prin ce noroc chior n-am ajuns si eu ca oamenii astia.

Bip. Bip. Notificare. Ma intorc in realitatea mea si ies repede din ea cu Varujan Vosganian si nebunia asta cu Coalitia pentru Familie: omagiem spiritul duios al maternităţii şi cel protector al paternităţii. Eu cu spiritele astea duioase si protectoare nu stiu cum e, asa ca mi se incurca neuronii in cap si raman privind ca curca in lemne.

Zilele trecute mai deviasem rau o data din lumea mea cvasi-digitala de la faza cu cei 3 copii ai cuplului casatorit si format clar si raspicat din barbat si femeie, punct: unul pentru mama, unul pentru tata si unul pentru biserica si tara.

Pana ieri ma facuse sa tresar un pic noua organizatie proaspat lansata de Elon Musk, Neuralink, care vrea sa conecteze creierul uman la inteligenta artificiala ca sa ne adaptam mai repede si mai bine, pentru ca peste masura de curand inteligenta artificiala va prelua lucruri, joburi si multe altele. Ca maine.

Dupa povestile astea rupte ca dintr-un film Fellinian care n-a mai apucat sa fie facut, vreau cu toata inima sa imi conectez creierul la inteligenta artificiala cat mai repede, pentru ca am mare nevoie sa ma adaptez mai repede si mai bine. Cat mai repede. Acum. 

In cele din urma m-a sunat o firma din Cluj care facea sondaje de opinie. Doamna de la celalalt capat sunase atat de multi oameni, probabil, incat i se inclestasera falcile si isi pierdea cuvintele printre dinti. Usor nu poate fi felul asta de job. Deseori nu inteleg din prima ce-mi zice omul din realitatea inconjuratoare si tot deseori, imi inchipui ca ii pot parea complet tampitica. In orice caz, la un moment dat am inteles si intrebarea ei: Ce parere aveti despre situatia din Romania?

Am fost rea si i-am spus ca dupa ce am plecat din Romania, nu mai am nicio parere.

Mi-a multumit. 

(Sursa foto: ortodoxia.rol.ro)

Sunt ortodoxa, nascuta, crescuta si ramasa asa. Sunt multumita de treaba asta. Alte religii/cai nu mi se par la fel de cuprinzatoare ca ortodoxia. Insa o asa sminteala n-am mai intalnit in lecturile si viata mea pe pamantul asta. Inteleg ca avem probleme demografice, inteleg decaderea vestului din anumite perspective, inteleg (uneori) pana si lucrurile care-mi stau impotriva, dar uite ca abordarea asta nu o inteleg.

Ma intreb cum se simte familia formata scurt si cuprinzator din barbat si femeie, punct, care a apucat sa faca doar unul sau doi copii in viata. Sau care n-a apucat deloc, din nenumarate de motive. Sau care sunt de capul lor, tot din nenumarate motive. Imi inchipui ca majoritatea semnatarilor si propovaduitorilor au mai putin de trei copii, daca fac socoteala cu statisticile in fata.

Bine ca Udrea evadeaza din nebunia Romaniei cu cei 6 ani ai ei in partea cealalta a lumii, unde in ciuda aparentelor, incep sa banuiesc tot mai mult ca lumea e mult mai normala, ca si dincolo la cei care au luat-o pe langa celalalt ax. O sa iasa inapoi la premenopauza, in jur de 50. Imi pun sperantele in ea ca va ticlui un plan de bataie salvator in tot acest rastimp. O consiliez sa inceapa prin a se marita cu un mug shot de pe acolo si sa faca repede si cu ultimele puteri cei trei copii obligatorii, ca sa fie aparata de Constitutie la iesire si sa poata razbi.