Leadership: Romanul vs Strainul

follow-the-leader-funny-pic

In caz ca a mai ramas vreun performer care nu stie, liderul roman este atotcunoscator si detinator al adevarului absolut. De la branding si drepturi de proprietate intelectuala si pana la strategii, media, marketing digital si IT, opiniile lui sunt universal valabile pentru toate domeniile si industriile. Lumea lui e lumea. Orice parere diferita de a lui e un afront si orice e diferit de el e un pericol. Ambele de moarte.

Din motivul asta toti angajatii sunt oglinjoarele lui. Daca le-ai face o poza de grup si i-ai pune unii langa altii, ti-ar veni sa zici ca sunt frati si verisori. Daca i-ai inregistra pe toti audio si i-ai asculta cu ochii inchisi, i-ai confunda. Nu pentru ca au voci la fel, pentru ca n-au, dar pentru ca au la fel tonalitatea, inflexiunile, cuvintele si frazarea.

Liderul roman depersonalizeaza angajatul si-l cioparteste pana il aduce la forma unei moluste hibride al carei creieras mic si colorat e spalat pana cand ii dispar toate circumvolutiunile si devine lin si fin ca albusul de ou. In mintea lui macinata de vremurile securiste, libertatea e pentru prosti. Din motivul asta iti repeta aceleasi lucruri, singurele pe care le stie, ori de cate ori te vede sau te cheama la vreo sedinta, uitand ca in epoca moderna pana si tehnicile securiste au mai evoluat si ca lobotomizarea implica un pic mai mult efort si creativitate decat pe vremea lui Ceausescu.

Limbajul lui e unul struto-politic si confunda firma cu partidul. Doar un steag mai lipseste de pe institutie, altfel risti sa nu faci diferenta. In putinele dialoguri care nu sunt monologuri, foloseste cuvinte cheie ca la SEO care se repeta o data la 60 de secunde. Undeva in sistemul lui de operare se crede un website si prin extensie crede ca doar asa poate fi gasit de motoarele de cautare si identificat corect, respectiv ca un unicat de mare valoare.

Visul lui secret este sa fie urmatorul Steve Jobs, mai putin partea cu:

“It doesn’t make sense to hire smart people and then tell them what to do; we hire smart people so they can tell us what to do”

Daca observa ceva care ii ridica lui un semn de intrebare, nu te intreaba, te acuza direct. Mecanismul e simplu: se gandeste ce-ar fi facut el, isi raspunde, in momentul ala i se declanseaza ca un stranut o psihoza interna, dupa care te acuza de ce-ar fi facut el daca era in locul tau si te ameninta cu debarcarea.

Daca pe o tema sau alta iti sustii pledoaria cu un argument tehnic sau bine articulat la care se intampla sa nu poata gasi o replica, si de cele mai multe ori nu gaseste, iti face plangere si iti atrage atentia pentru ultima oara ca l-ai jignit, ca esti arogant, conflictual, agresiv si ca el nu poate lucra cu tine. Lucrurile de care n-a auzit el sau pe care nu le-a facut niciodata sunt prostii si elemente de basm si nimeni nu poate sa le faca, cu atat mai putin tu care nu stii nimic si doar bati campii in stil holywoodian.

Dupa ce mai face cate o excursie printr-o tara sau alta, se intoarce din ce in ce mai creativ si cu un mouse intern de mare viteza da copy-paste la tot ce a vazut prin strainatate sau pe net. Merge, nu merge, plagiatul sare din mintisoara lui ca popcornul in tuciul de mamaliga.

Cand e vorba de idei, iti spune ca d-asta te-a angajat pe tine, altfel tu pentru ce sa-ti iei banii? Dupa ce iti pui ideile laolalta, te face incompetent, blablagist, te acuza ca n-ai tinut cont de niciuna din ideile lui si iti prezice ca va arunca lumea cu rosii in tine daca te duci sa prezinti asa pocnitori. Daca totusi, se nimereste ca ideile tale sa fie placute de unii si de alti, dar mai ales de unii si altii la care are interes sau pe care ii admira, esti terminat. Pana aici.

La capitolul onorariu, iar esti terminat. Pe cei la care are o slabiciune ii plateste mai mult decat valoreaza, iar pe ceilalti ii plateste cu ce ramane.

Pe parte de comunicare, doar citeste ce-i trimiti, la un raspuns poti doar visa. Daca nu faci ce trebuia pentru ca n-a raspuns, nu esti self-starter. Daca se ingroasa gluma, e vina ta pentru ca nu i-ai comunicat. Daca ii arati dovada comunicarii, iti raspunde ca nu e adevarat.

Liderul roman e perfect. El nu greseste niciodata, iar cand greseste e doar din cauza ta, motiv pentru care esti atentionat inca o data pentru ultima oara ca asa nu se mai poate.

Daca te calca pe cap si ii arati obrazul reactionand si spunandu-i o vorba pe direct, you’re done. Un om atat de indisciplinat si plin de obraznicie si rautate ca tine nu mai poate fi. Asa ceva nu s-a mai vazut niciodata.

Din mii in mii de kilometri si ascunsi printre boscheti mai dai si peste lideri romani prosti ca noaptea. Oameni cu mintea deschisa, saritori, cu idei proprii, pasionati, cu simtul umorului si pusi pe treaba. Ti-e si mila de ei de cat de batuti in cap sunt.

Liderul strain e mai fraier un pic. El are ideea fixa ca mai are de invatat si ii asculta pe toti prostii cu referinte si performante pe care i-a angajat. Ii plateste nefiresc de mult pentru valoarea lor, ii umple de beneficii, se ocupa de invatarea lor continua si pe deasupra ii mai si sustine in ideile lor tampite. Pentru ca sunt complet tampiti mai si muncesc pe branci, punandu-se zilnic in spatele fiecarui om si situatie din institutie.

Leadership-ul e treaba complicata, iar romanul balteste in ea la maxim de potential. El doar gandeste. Din motivul asta, reactioneaza doar daca pornesti drujba sa-i cante la ureche si treci cu tractorul peste el.