Care e valoarea ta de piata? Si cati bani iti trebuie ca sa fii bogat?

logo-by-maria-cristina-mihalcea

Daca stai sa observi, pe masura ce se automatizeaza toate procesele intr-o organizatie, angajatii trebuie sa munceasca si mai repede si mai mult. Automatizarea nu vine la pachet cu vreo imbunatatire semnificativa pentru viata angajatului cum ti-ar veni sa crezi. Dimpotriva, vine cu mai mult stres, burnout, depresii si in cele din urma cu concedierea. Nu pentru ca n-ar mai fi bun in ceea ce face, ci pentru ca nu mai e nevoie de el.

Viitorul este al celor care invata cat mai multe lucruri si le combina in cat mai multe feluri. 

In interviurile cu solverii, oameni de prin toata lumea cu skill-uri remarcabile, am abordat si aceasta tema, iar concluzia majoritatii a fost ca in ritmul in care dispar zeci de joburi de pe piata, doar joburile creative vor supravietui. Insa dupa ce niste cercetatori japonezi au trimis un roman scris de un robot la un concurs national de literatura, iar robotul a luat locul 2…nu mai sunt asa sigura nici de chestia asta. Ca sunt deja roboti care toata ziua scriu articole, care analizeaza filmele de box office in tone de scenarii din toate timpurile si multe altele, stiam. Dar ca s-a ajuns atat de repede la performanta, recunosc ca m-a luat un pic prin surprindere.

Traim vremuri foarte complexe in care multe organizatii au trecut granita capitalismului si merg in pasi saltati pe taramurile alunecoase ale unei lacomii compulsive, o chestiune pe cat de periculoasa, pe atat de costisitoare. Exista un consens general in lume pe tema asta dublat de rapoarte peste rapoarte si de marturiile oamenilor de prin toata lumea. S-au facut profituri istorice in anii de dupa criza, insa angajatii sunt tot mai sufocati si striviti, abordarile exploatative iau amploare tot mai mare. Se pare ca intr-ale leadership-ului nu s-au invatat prea multe dupa criza din 2007/2008.

Cei mai multi angajatori au asteptarea de la tine sa-ti folosesti tot timpul, toate skill-urile si toate relatiile/contactele, te intreaba cat vrei, tu spui valoarea ta de piata, ei iti ofera jumatate sau si iti spun poezia cu “asa e in Romania, piata…” si cu marirea peste o vreme. Insa problema nu e doar in Romania.

Un pic mai inainte, cand primeam raspunsuri de nivelul asta, refuzam direct si imi vedeam de treburile mele. Insa viata te mai elasticizeaza, iar uneori te face si mai destept. In zilele noastre mi-am schimbat raspunsul. Daca imi ofera jumatate din valoarea mea de piata, accept…cu amendamentul ca ofer si eu jumatate din timpul si capacitatile mele, ocazie cu care vom modifica fisa postului pentru inceput pana mai incolo cand va fi sa rediscutam.

Sunt acuzata ca nu inteleg ca n-are organizatia bani, ca nu vad potentialul si ca trebuie sa si demonstrez. Ma ia rasul cand o aud pe asta cu demonstratul. Insa ca sa nu fiu nepoliticoasa, taioasa sau aroganta cum imi mai vine uneori, intreb: dar tu cum ai ajuns la mine?

Prin recomandari.

Ok, hai s-o luam incet. Ale cui recomandari? Punctual. Ce stii despre mine?

Bla bla bla.

Bun. Si atunci ce vrei sa iti demonstrez? Tot punctual, te rog.

Fazan. Si uite ne ducem fiecare in treburile lui.

Unii mai indraznesc sa zica ca au auzit ca sunt o tipa deschisa si cu care se poate discuta. Sau si-au dat seama tot citind blogul. Cand vad ca incetez sa mai clipesc si incep sa ma uit lung sau in zare, o intorc ca de fapt arde si au nevoie de ajutor si nu mai stiu ce sa mai faca (in subtext o arunca inspre voluntariat).

Voluntariat cum e inteles de romani si de unii de pe afara cu scoala putina, adica munca fara plata, pe gratis sau cat mai simbolic. Pe definitie, voluntariatul isi are originile in organizatiile non-profit. Non-profit inseamna profit zero, adica cheltuieli=venituri. La nivel individual, daca vrei sa fiu voluntar atunci trebuie sa imi acoperi cheltuielile, macar alea cu venitul si statul la munca (transport, comunicatii, mancare). Daca vrei sa muncesc fara plata, asta inseamna ca vrei sa te finantez/creditez de fapt, deci nu mai sunt voluntar, sunt sponsor/donator/creditor.

Complicat. In 99% din cazuri se rezuma totul la cine inghesuie mai tare pe cine, in cele din urma la cine stie mai multa carte, legislatie si are mai multa experienta la firul ierbii.

Deci care e valoarea ta de piata? Cum o calculezi?

Nu stiu cum o calculezi tu, dar pot zice cum o calculez eu pe a mea.

Eu zic ca e complet gresit sa iti stabilesti valoarea raportandu-te la nivelul salariilor din piata. Traim intr-o piata corporatista / automatizata in foarte mare masura, iar factorii care dau valoarea asta sunt putini, relativi si subiectivi.

Daca esti un om care munceste in principal ca angajat sau freelancer, nu e foarte greu. Iti iei media castigurilor din ultimii 2-3 ani pentru relevanta. Insa daca ar fi sa negociezi de acum incolo, eu cred ca ai iesi in pierdere daca te reduci doar la acest calcul.

Daca intre timp portofoliul tau a adunat si elemente valoroase dar nemonetare, atunci trebuie si astea cuantificate pentru ca au valoare si produc valoare (publicatii, creatii, premii, munca de cercetare, voluntariat, etc – chestii care in general indica un anume nivel de inovatie/creativitate, de competitivitate si performanta, in functie de cat de mare si puternic e mediul in care te-ai petrecut, daca e local sau international, etc).

Din observatiile si cercetarile mele, inclusiv pe mine, valoarea elementelor nemonetare e destul de realista daca aplici minim 50% la media castigurilor din ultimii 2-3 ani. Eu aplic 100% pentru ca nu ma opresc nicio clipa din invatare si diverse lucruri pe care le fac din pasiune si au ca efect secundar diverse performante. E foarte relativ, dar ca sa ramai comestibil in piata, 50-100% e rezonabil. Sunt cazuri unde valoarea asta face de nenumarate ori mai mult.

Asadar daca esti o creatura cu un portofoliu bogat in zona creativitatii si castigurile tale monetare au fost de 1000 Eur pe luna in ultimii ani, valoarea ta corecta de piata este de 1500-2000E/luna pentru ca ai potentialul de-a aduce plus valoare organizatiei si de-a genera economii. In tot vestul, nivelul asta de salarizare e valabil pana in middle management, insa fara a fi nevoie sa fii vreun mare creativ, just ordinary stuff…e suficient sa-ti faci bine munca in orele de program pentru care ai semnat. Ce se doreste in plus, se achita separat (daca e weekend si noapte cu 50-100% mai mult, daca e zi obisnuita, faci o impartire simpla la care mai socotesti un % de stres care se naste dn dezechilibrul dintre timpul de munca si cel liber).

Si da, ne putem compara cu oricare din tarile vestice pentru ca nu ne putem mandri ca suntem o tara ieftina, daca analizam corect acest aspect si nu reducem totul la salam si branza.

In intervalul asta de 1500-2000 E/luna nu putem discuta de joburi de conducere unde ai toata responsabilitatea pe umeri si unde munca e mult mai complexa. Acolo raspunderea si performanta se socotesc separat. Un pret de Romania n-ar trebui sa inceapa mai jos de 3-4000E/luna + % aferente performantelor si altor factori, iar asta intr-o zona de juniorat pe leadership/executive management si/sau in functie de dimensiunea organizatiei.

Daca esti ca mine, un om care opereaza pe mai multe fronturi, in mai multe industrii si la nivele diferite si castiga diferit din fiecare sursa, mai mult sau mai putin constant, pentru simplificare pastrez algoritmul, restul ramanand marja de negociere. Aici mai apare pretul elementului mobilitatate/flexibilitate/libertate si al linistii/sigurantei. Cand esti confortabil in disconfort, linistea si siguranta se socotesc altfel, nu cu leafa la termen fix, ci prin faptul ca respiri urmandu-ti chemarile. Daca ai copii, cred ca e o decizie un pic mai grea, depinde si ce fel de partener ai (tocator de nervi sau stanca).

Deci cei ca mine mai trebuie sa puna la socoteala si sporul de mobilitate / libertate si sa scada sporul pentru liniste/siguranta date de un venit fix. Aici trebuie notat ca un venit fix nu este si un venit garantat pe termen lung, deci nu putem scadea prea mult.

Asadar, daca ar fi sa fac un calcul, valoarea mea de piata incepe de la 4-5000 E/luna + % performanta daca discutam de conducere si intre 1500-3000 Eur/luna sau proiect daca discutam de orice altceva, in functie de timp, complexitate si alti factori. Ea creste pe masura ce maresc portofoliul personal cu premii, alte creatii si performante.

Daca ma strange rau viata in clesti, fac investitii cu mine si cu timpul meu. Daca accept ceva sub nivelul valorii mele de piata, il consider voluntariat (caruia ii dau cam 3 luni in medie) – deci e ceva ce-mi place foarte mult si la care vreau sa contribui si imi rezolva problemele de baza pentru o perioada data. Sau consider investitie in invatatura si CV (aici dau cam 6 luni in medie pentru ca invat repede) – deci e ceva nou care imi creste valoarea. Ce trece de perioada asta incepe sa duca in repetitie sau exploatare. In ambele cazuri creste si valoarea networking-ului, deci una peste alta ies pe plus la elementele nemonetare in prezent si la cele financiare si oportunitati in viitorul apropiat.

Daca dupa perioadele astea nu se imbunatateste situatia, plec si caut ceva mai potrivit pentru mine si care sa poarte potentialul de-a imi intari echilibrul intre timpul de munca si timpul meu. In niciun scenariu ale mele pasiuni nu raman pe linie moarta, pentru ca atunci pierd si ma micsorez.

Deci cumva sunt foarte pe cont propriu, indiferent ca aleg sa ma inregimentez sau nu pentru o bucata de vreme, intr-un fel sau altul. Cum eram si inainte, doar ca fara SRL. Implicit, fara stresul antreprenoriatului si fara dividendele aferente.

Fireste, sanatos ar fi sa te compari si cu altii ca tine din piata. Insa e mai complex un pic pentru ca treaba poate depasi granitele tarii, iar daca iti folosesti diversitatea si unicitatea ca avantaj nu ai prea multe elemente la care sa te raportezi. Totusi, pana la urma poti gasi niste repere si e bine sa le iei si pe alea in calcul cu plus si minus. Deasemenea, trebuie sa iei in calcul si oferta, insa si aici e cu dus si intors. In tot hatisul, intotdeauna exista sau apare cineva care iti impartaseste valorile, cu care esti pe aceeasi pagina. E doar o chestiune de timp si sincronicitate. As evita cat de mult se poate scenariul cu settle for less. E mult prea scump si presarat cu pierderi pe termen lung. 

Dar cati bani iti trebuie ca sa fii bogat?

N-am vrut niciodata sa ajung milionara. Nu de cand imi place sa cred ca m-am maturizat. Stiu foarte bine ca fiecare cent in plus aduce cu sine costuri, vulnerabilitati si riscuri. Nu-mi trebuie. Insa imi trebuie sa-mi urmez chemarile care costa, uneori mai mult, alteori mai putin. Pentru cine se bazeaza pe mine e de bine pentru ca nu pot fi cumparata sau intimidata si e de rau pentru ca nu pot fi tinuta daca nu cresc, daca n-am orizonturile deschise. Imi tin angajamentul pana la capatul pentru care am semnat, dupa care ma duc linistita sa respir.

Pentru mine este critic timpul liber in care de obicei nu stau deloc degeaba si nici nu ma plimb cat mi-ar trebui si as vrea.

Sunt bogata fiindu-mi suficient sa muncesc la valoarea mea de piata in conditii de normalitate, astfel incat sa imi ramana timp sa imi dezvolt pasiunile si sa ma bucur de ai mei si de viata. Daca in conditiile alea de normalitate pot obtine si sporul calatoriilor, cu atat mai bine, pentru ca imi rezolv si nevoia de mobilitate si de cunoastere, daca nu si de vacanta. Lucruri care iar imi cresc performantele, implicit valoarea.

Pasiunile mele nu necesita investitii financiare, ci doar timpul, mintea si skill-urile mele. Daca imi ies lucruri suficient de bune, ele isi gasesc singure drumul, banii si beneficiile la vremea potrivita. Apoi sunt si foarte terapeutice.

Nu-mi trebuie mai mult pentru ca nu sunt dispusa sa dau mai mult din resursele mele limitate si ireversibile planului muncii in detrimentul planului personal. Daca se imbina, asta e altceva si cu atat mai bine.

Un alt element esential pentru stabilirea nivelului bogatiei in bani sunt cheltuielile curente. Respectiv acoperirea lor “automata”, fara stres si anxietati. Aici problema se rezolva in doua moduri: ori iti construiesti o sursa de venit pasiv care sa le acopere si astfel sa ai timp ca sa faci bani, sa petreci mai mult timp cu ai tai si sa-ti dezvolti pasiunile, ori esti inregimentat dar castigi foarte bine. 

Este foarte posibil sa fii intr-o etapa in care ai o valoare de piata mai mica decat cheltuielie curente cu viata. In cazul asta nu vad alta cale decat sa te inarmezi cu rabdare, respectiv sa-ti generezi dorinta de-a explora rabdarea si sa faci un tur de forta pe cel putin doua fronturi deodata: strangi cureaua la maxim coborand toate costurile vietii la minim si inveti in paralel, iti dezvolti zona cu elemente nemonetare. De la un punct lucrurile se vor schimba incet incet. Puncte se vor conecta cu alte puncte. Bineinteles, te mai poti rasfata din cand in cand jucand la loterie, iar daca castigi, inainte de-a cheltui un cent, te sfatuiesc sa citesti statisticile cu evolutia/involutia castigatorilor la loterie, sa iti dai un timp sa ti se ia de pe ochi ceata euforiei si mai apoi sa iei decizii.

Mai exista scenariul (foarte comun in zilele noastre, de altfel) cand ai si datorii. Uneori coplesitoare. Uneori pe viata daca ar fi sa calculezi azi cati ani ar trebui sa muncesti doar pentru asta in conditiile in care valoarea ta de piata nu ar creste, iar durata ta de viata n-ar sari din statistica. 

Din motivul asta, dezvoltarea pasiunilor si invatarea continua sunt chestiuni esentiale pentru ca acest proces te invata sa nu mai muncesti avand ca motivatie banul sau teama/grija zilei de maine, ci placerea de-a intalni oameni si de-a invata si face lucruri noi, bucuria calatoriei, a vietii. Vei fi nevoit o vreme sa muncesti ca si cand banii nu conteaza. Si chiar nu vor conta pentru ca nu ii vei vedea, ei se vor duce in gaura neagra a datoriilor, iar viata ta va fi o inchisoare pe care tot tu o vei finanta ca sa rezisti. E un timp foarte greu asta, insa nu de nedepasit. Chestia asta, insa, te obliga si mai mult sa tii cu dintii la valoarea ta de piata si la valorile si chemarile tale, sa faci tot ce iti sta in putere sa-ti infrangi disperarea si sa nu te prostituezi, iar daca totusi o faci impins de nevoie, macar sa o faci in termenii tai. Sa o faci cu stil. Daca cedezi disperarii, te vei duce accelerat la fund, aproape instantaneu. Din tot acest proces, dureros de altfel, aproape inebunitor, libertatea si puterea interioara sunt castigurile si puterile tale cele mai mari.

Daca ma compar cu antreprenori activi, cu start adevarat din nimic si cu performante relevante sau cu executivi din companii de top sunt mai putin decat o samanta de dovleac. Unii ar zice ca ma vand ieftin sau poate scump, depinde cine, de pe ce pozitie zice si la ce raporteaza.

Eu zic ca atata vreme cat raman o samanta de dovleac fericita in felul meu si care a facut tot ce-a putut pentru a nu ramane ierelevanta pe pamantul asta, totul e in regula. Atat de in regula incat oricare ar fi clipa de unplugged, ma pot duce dincolo fara regrete si tuburari. Singura chestie care m-ar incetini un pic ar fi curiozitatea: privind propria evolutie daca mai aveam timp, privind evolutia lucrurilor deja facute si a lumii.

La tine cum e?