Off topic

train-off-track-cartoon

Ai incredere in mine.

Mi se incruciseaza ochii in cap cand aud pe cineva ca-mi spune vorbele astea. Mai ales daca le spune alunecandu-i ochii pe langa mine. La fel de tare ca atunci cand mi se raspunde cu ‘aoleu’ sau ‘aolică’.

Scuze, eram off topic. Despre altceva vroiam sa zic.

Au aparut unii acum o vreme, nu foarte demult, cu o platforma de recrutare unde spun ca ei ofera cei mai buni profesionisti care exista in lume, in regim ‘remote’ (lucru de la distanta). Se lauda in toate textele de prezentare ca tot ce recruteaza ei sunt crema cremelor, tot ce misca la nivel de top 20% din toata lumea. Bullshit, of course. 

Recrutarea lor consta in faptul ca au un site pe care publica lista de joburi si omul aplica. Ca toate site-urile HRiste din toate timpurile. Recrutatul trece prin N teste intitulate ‘de problem solving’ si daca nu se plictiseste pana la finalul testarii si trece de evaluatorii care imi inchipui ca e musai sa fie si ei din top 20% best HRs in the world, gata…recrutatul e in top 20% si e bun de angajat. Cel mai bun. E singurul criteriu de stabilire a topului in lipsa ‘vanatorii’, o treaba bazata pe niste teste despre care nu stim cat de grele sunt si cine le certifica gradul de dificultate astfel incat sa poata zice cum cuantifica top 20% din lume. In realitate e doar top 20% din numarul aplicantilor. 

Ei nu vaneaza candidati. Sunt pescari. In schimb, prezentarea e decenta. Agață. Un marketing bunicel. Nu stralucit si in nici un caz de top 20% of the world. S-au bagat, insa, ca viziune pe o nisa foarte trendy. Ma rog, pentru Romania. Ca americanii sunt pe ea de vreo 10 ani. Ceea ce, insa, ii va face sa nu se detaseze este faptul ca n-au tacticile si strategiile pentru implinirea viziunii. Folosesc metode out of date. CrossOver se cheama. Sunt si niste romani pe acolo, dupa nume.

M-au agatat si pe mine cu nisa lor si mi-am zis sa le trimit un mesaj de buna ziua prin care sa le zic si de comunitatea solverilor premiati din open innovation; atunci cand vor mai cauta candidati remote pentru joburi challenging sa stie sa se uite si in balta noastra. Nu de alta, dar daca vorbim de topuri, astia sunt pe bune si sunt 1% dintr-un val de peste 250,000 daca ne uitam doar lista cu profile din platforma lider.

Mi-a raspuns un baiat in timp foarte scurt cu un mesaj de mass si bun de trimis la oricine, indiferent ce zice si ce vrea. N-a citit nimic din mesajul meu scurt, nici macar pe diagonala si mi-a zis ce pasi trebuie sa fac ca sa aplic. Iar la final, daca sunt draguta, sa rate his service, respectiv sa aleg intre doua emoticoane, unul rosu enervat si unul galben fericit. Sau verde? Whatever.

N-am ales din prima emoticonul rosu enervat pentru ca n-am vrut sa ii fac probleme la job, dar mai ales pentru ca nu eram enervata. Dar nici sa nu ii raspund, n-am putut. Prea dormea in front. Asa ca i-am zis ca ii dau 10 pentru promptitudine si 0 pentru ca a fost off topic. Best, Georgia.

S-a trezit repede din amorteala si mi-a raspuns cu scuzele de rigoare sa-i ingadui sa isi repare eroarea, promitandu-mi ca va trimite mesajul meu mai departe in sus pe ierarhie si daca mai am nevoie de asistenta lui sa-i spun imediat. Apoi iar…treaba aia automata cu rate the service if you are kind. Baiat bun de client service, atitudine buna, cu reactii decente daca nu-l calci prea tare pe cap, dar ….foarte departe, inca, de top 20% of the world. I-am multumit si i-am dat emoticonul fericit. Ar fi trebuit sa-l mai frec un pic si sa-l pun sa ma si tina la curent pas cu pas, sa faca si treaba de follow-up, dar mi-a sunat telefonul si am renuntat.

On topic, treaba sta in felul urmator: daca proprii tai angajati nu sunt de calibrul unui top 20% of the world sau macar top 20% din ordinary good enough professionals, sansa sa oferi tu candidati din zona asta de varf nici macar nu exista. Nu ai reperul. Esti off-piste.

Alt off topic a mai fost zilele astea un agent imobiliar pe care nu l-am vazut si auzit in viata mea pana la momentul ala. Cautam o proprietate ca sa ma mut si dupa vreo doua zile ma suna un baiat sa imi preia cererea. I-am spus ca am gasit intre timp si ca ii multumesc oricum. Nu stiu ce s-a intamplat la capul lui, dar am ajuns la urmatorul dialog, usor cretinel, in loc de ‘la revedere’:

  • Unde, prin ce agentie si cu ce pret ati gasit, daca imi puteti spune ?!
  • Nu pot.
  • Cum adica nu puteti?
  • Nu pot.
  • De ce nu puteti? 
  • Pentru ca nu vreau.
  • Cum adica nu vreti?! Asta e culmea!
  • Vom inchide acum. Mai aveti ceva personal sa ma intrebati?
  • Nu.
  • In regula. La revedere.
  • La revedere.

Noul domn N. in calitate de proprietar mi-a tocit iar niste neuroni azi. Dupa ce a zis ca pot sa-mi pun ce parchet vreau ca el isi asuma costurile amenajarii asa cum ne-am inteles pe hartie, la trei zile imi zice ca nu ii place parchetul pe care l-am cumparat si ca el nu si-l mai asuma. Zic: bine, atunci il iau cu mine in valiza la despartire. Parchetul ramane. Cand a vazut asa, a zis ca poate mi-o da ceva pe el la plecare. Ca pana atunci se mai si uzeaza si doi lei nu sunt o problema. I-am zis sa uite, ca il las linistit cu șapa lui.

Scuze, asta e off topic. Se poarta.