c-o-n-e-x-i-u-n-i

Print Print

In zilele fara inceput si fara sfarsit, unele ganduri se formeaza din mai multe limbi deodata, imprumutand inclusiv semne si simboluri din limbajele de programare si web, din strazi, imagini, sunete, iar uneori si din limbi necunoscute. In zilele alea cuvintele obisnuite se desfac in inceputuri si sfarsituri intre care nu exista nici un p-o-d (cunoscut sau general acceptat).

E ca si cand mint-ea aluneca de buna v-o-i-e si nesilita in locul unde creierul produce lucruri, undeva intr-o zona unde gandurile si cuvintele au forme intermediare. Iar uneori se incapataneaza sa le scoata din ea asa intermediare cum sunt.

In zilele mai zgomotoase, un alt lucru care se intampla e balbaiala, repetarea de nu stiu cate ori a primului cuvant sau frantura de cuvant pana cand reuseste sa se implineasca si sa se rostogoleasca intr-o propozitie coerenta, treaba care am observat ca se intampla atunci cand gandesc mai repede decat mecanismul plamadelii mele u-m-a-n-e poate reproduce. In momentele astea parca trebuie sa stau dupa mine, sa ma t-o-t astept sa ma pot.

Conexiuni. Cand se intrerup intr-o parte, continua altfel in alta parte. Sunt momente cand aproape ca le poti auzi cum se cupleaza si recupleaza, cum amesteca informatia in c-a-p-u-l tau ca o salata. Mai mult sau mai putin verde.

Iti dai seama atunci, cu o alta parte a mintii, ca ai ramas cu tot mai putini neuroni din tot felul de cauze ca stres, traume, febra, depresie si altele si ca toate aceste aritmii si intreruperi sunt strategiile creierului de-a gasi solutii decente si bune pentru tine, cel putin mai bune decat nebunia.

In timpul acestor momente te poti trezi ca citesti cuvintele invers, ca poti gasi noi cuvinte in interiorul cuvintelor sau ca iti vine sa iei personal sloganurile din reclamele stradale pe care brusc le vezi intr-o alta lumina si cu un alt inteles. Ca le iei personal.

…cum am patit eu intr-o seara cu mesajul de la Kent mentol. Eram la o terasa la Universitate, seara tarziu. Ma las pe spate sa ma destind un pic si cand sa ma detasez mai bine, pe fereastra cafenelei apare scris luminos multicolor cu litere electronice: Who are you today? Dupa care flash flash flash si dispare. Fix cat sa te urmareasca intrebarea asta si sa iti ocupe mintea cu procesarea unui raspuns, fara sa conteze musai care si cum. Cand sa o las balta si sa-mi vina sa uit, ma hartuieste iar: Who are you today? Flash flash flash si dispare. Si tot asa. Good question, otherwise.

Dupa ce am plecat, in noaptea aia mi-a sarit in ochi tot ce scria pe toate reclamele, pe toate zidurile si pe toate gunoaiele care mi-au iesit in cale:

Jesus is here

Once you pop, you can’t stop

Hug a tree, they have less issues than people

The future’s bright

Come and take it

Gandim la fel

Remove head from ass before working

Have it your way