votre voyage du 31/12. libertad.

creative-outdoor-ad

Flashback

Era destul de cald la miezul noptii, lumea isi indeparta mintile cu muzica si bauturi, ca de obicei acolo, dar atunci cu atat mai mult. Pentru prima oara in viata imi petreceam seara de Revelion pe o bancuta cu fata la Atlantic privindu-mi visul de atunci in ochi.

Basic instinct recognition. O intamplare pe care n-o poti explica, cel mult o poti transforma in arta daca chiar insisti sa o clasezi. Dar ai omori-o, asa ca mai bine o lasi libera, cum de altfel era de la bun inceput. Si cum si tu erai.

Imi aduc aminte ca ma simteam ca pe vremea liceului. Un fel de emotie si stare de a fi pe care o credeam pierduta ireversibil de mine. Ce bucurie sa ma intalnesc cu mine de atunci. Si ce surprindere.

Apoi, in taramul plantelor si animalelor, din mijlocul unei ape se ridica un peste urias cu gura deschisa. In jurul lui inotau sute de pesti colorati. De pe un podulet cochet din lemn lumea arunca cu monede. Fiecare spera ca daca nimereste gura pestelui, dorinta pusa in gand se va implini. A classic one. Ezitantii aruncau si ei de gura celorlalti, pentru poza sau pentru dar daca…?

Am scos din buzunar doua monede.  Ai aruncat si n-ai nimerit. Am aruncat si-am nimerit. Te-ai strambat pe jumatate in gluma si ai plecat mai departe, lasand pestele sa ii mai momeasca si pe altii.

Ajungi intr-un punct in viata cand vezi ca ai primit raspuns la toate rugile si dorintele, mai ales la cele de care nu-ti mai aduci aminte. Intr-un astfel de punct, dorinta ta devine ca dorinta celui din fata ta sa se indeplineasca. Oricine ar fi el si in orice fel de raport te-ai afla cu el. Asa a fost si atunci, in ziua aia. Ma amuz si acum cand imi aduc aminte.

In ziua aia am aflat ca m-am schimbat. Si de asta ma amuz. A dreaq viata, grea a mai fost, futu-i! Si acum mai vad din stelele alea verzi si am vertijuri.

Tot atunci am mai aflat si ca inima mea e de lava, cum mi-a zis si strainul, lasandu-mi si scris, probabil ca sa nu (ma) uit:

lavaheart

when it was born, it was liquid, it was soft…

heat, fire, tightly embracing everything it found…on its way it had to learn to fight violence…still has…it needed hardness, that kind of toughness that made it survive, a brilliant warrior…it made it who/what it is…and moving on its cycles, she realizes her capacity to be melted again…melted not to be soft and to accept everything …but fire to fight and fire to heat her own heart.

Present time

There are no strangers here; Only friends you haven’t yet met.

2015 a fost … Provocator. Extenuant. Fascinant. Mi-am asumat din nou toate riscurile si am acceptat toate provocarile pe care mi le-a dat viata. Pentru prima oara, dupa prea multi ani parca, visele mele si-au intins primele aripi. Noi. Aripi la care brodeaza ingeri ca sa creasca la loc. Si cresc. Doamne cat m-am mai rugat. A inceput ca in filme, s-a derulat si se termina la fel. Ca in alea bune. A iesit untul din bucata ramasa din mine si nici n-am inceput, d-abia ma dezghet. Un an al sperantei pentru mine.

@2007 – 2014: n-o sa va uit niciodata, cei 7 ani ai mei in Tibet, vorba filmului.

@2016 : When you see me passing by / I’ll be riding high like a kite.

…si asa sa fie la toti! Tienes un año por delante para ser más creativo. 

La multi ani!