liniste.

silence

Mor ma, mor! Ma bantuie strigatul unui tanar desprins din multimea cuprinsa de flacari. O inregistrare video in care nu se vede nimic, dar se aude tot.

Nimeni nu-i raspunde. Cine?

Ne vad mufati prin fire invizible la o priza in care s-a scapat prea multa vaselina. Cand se impiedica cineva de firele noastre, cand ne scapa din mana sau cand alunecam, ele zboara lin din prize si trecem instant din on in off. Pe loc si fara preaviz. No second chances. No tomorrow.

Panica, frica, interventii, forfota, operatiuni de salvare, share, like, comment.

Mor ma, mor. Strigai.

Liniste.

Statusul pacientului cu seria CNP 1/2xxxxxxxx: unplugged prin ardere. Cauza: Pacientul insusi. Pentru ca a fost acolo.

RIP si candele, lacrimi si suspine. Stiri, voci, pareri, feed overloaded, vinovati, revoltati, amutiti, ingenunchiati, eroi, anchete, acuzatori, pedepsiti, nepedepsiti indeajuns.

Game Over. Next. De la anul taxele la PFA cresc dramatic. Tot in mod dramatic pasagerii avionului rusesc in numar de 224: morti toti. In alta parte a lumii alti vii plang alti morti. Noi aici, ei acolo si altii in alte parti. 

Liniste.

Ne nastem greu, traim si mai greu si murim prea usor de cele mai multe ori. Fie ca ne dam foc singuri la valiza, fie ca ne dau altii foc sau ne imping in flacarile lui, drumul plangerii si al scrasnitului dintilor este foarte bine lubrifiat.

Mor ma, mor! Strigatul tanarului desprins din colectivul ars la toate capetele ma bantuie. O inregistrare video din momentul zero in care nu se vede nimic, dar se aude tot.

Nimeni nu-i raspunde. Cine?

Ma izbeste amutirea. Cineva era in plin proces de stingere si disparitie de pe fata pamantului si a dat fata in fata cu dimensiunea propriei singuratati in mijlocul multimii singure si disperate, in plin proces de stingere si ea, ca si toate celelalte multimi din jurul ei.

Mor ma, mor! Ziceai. Ziceai si te duceai. Te duceai si parca spuneai: De acum esti martor la stingerea mea. Stii! M-ai auzit!

Da, te-am auzit!, murmur si eu. Da, stiu. Stiu fara sa te stiu.

Stiu ca ai avut pana atunci o seara reusita, cu oameni faini, ca tine, si muzica la fel, ca aveai planuri pentru a doua zi si pentru viata. Stiu ca aveai o mama si un tata, poate chiar si o iubita sau un iubit care te asteptau undeva unde tu ii spuneai acasa, ca poate iti facusesi planuri de Craciun si Revelion. Stiu ca si ei te-au auzit cand strigai pe inregistrarea aia Mor ma, mor! si ca daca te-au recunoscut, au impietrit pentru totdeauna, striviti si amutiti si ei sub propria neputinta, crestati adanc de dureri de neinchipuit si condamnati la depresie vesnica.

Te vad cum te desprinzi din Colectiv, incet incet, cum simti tot mai infundat cum iti e trupul sfredelit in picioare de toti ceilalti care cred ca poate inca mai au o sansa, topit de foc si inecat de fum din propria-ti carne, cum auzi tot mai surd strigatele de panica si disperare ale celorlalti, cum le picura trupurile topite peste tine si cum si ei striga, ca si tine, cu ultimul rest de suflare Mor ma, mor!

Si apoi ati disparut lasand in urma o viata mai mult visata decat traita. Si pe noi, plangand surd de neputinta in fata unui ecran sau cu o lumanare in mana la locul tragediei sau acasa. Cutremurati inca o data de constientizarea propriei fragilitati, tinand cu dintii de firele proprii agatate de priza preaunsa cu vaselina, ca sa nu ne ducem si noi, cel putin nu la fel de usor cum v-ati dus si voi. Nu inca. Am ramas in urma voastra multumind cerului cutremurandu-ne, ca nu am fost noi sau ai nostri in locul vostru. Nu inca.

Mor ma, mor. Strigai.

Te vad cum te desprinzi de tine si de colectiv, cum scapi de iad prin iad, cum ne privesti din vazduh, de unde esti, cum ne lamentam, cum plangem, cum iti punem lumanari, cum scriem pe bloguri, cum ne rugam pentru tine acolo de acum si pentru ai tai de aici, cum ne amuteste inca o data dimensiunea propriei ignorante si comoditati, a lipsei de reactie de zi cu zi, cum acuzam, cum anchetam, cum pedepsim, cum iti operam prietenii in spitale, cum injuram, cum vin salvari, cum pleaca salvari, cum citim listele cu morti ca tine, sperand sa nu fie si ai nostri pe ele.

Te vad. Te stiu. Te aud. In loop. Ca un ecou care nu se mai termina. 

Mor ma, mor. Sa ma salveze cineva.

“Statusul pacientului cu seria CNP 1/2xxxxxxxx: unplugged prin ardere. Cauza: Pacientul insusi. Pentru ca a fost acolo.”

Ne pare rau. Nu exista salvatori. Aici nu exista decat vinovati, acuzatori, oameni care plang si eroi. Aici nu suntem decat noi.

Liniste.