o vara care ma ia prin surprindere

dsT9F0Slf9640qUiEMmkF79qnCA

Ma uit pe ultima postare sa vad de cand n-am mai apucat sa scriu. O luna. Timp in care viata mea arata complet diferit fata de cum arata cu o luna in urma, ba chiar cu doua saptamani. Avand in vedere si faptul ca de azi am si o locuinta in taramul in care sunt acum, chiar fata de dimineata.

De data asta sortii au picat pe centrul Bucurestiului. O straduta intre Piata Romana si Mosilor, linistita, cu case si un bloc interbelic dar sanatos si unde sus la mansarda voi locui eu incepand de acum. Un spatiu mic, boem si cu o fereastra care da direct spre cer si spre o frantura de oras. Un restaurant bun pe colt si o biserica chiar langa mine, tocmai buna sa mai ajung si pe la liturghie din cand in cand. Nr.30, apartamentul 4 de data asta si pentru o vreme, cel putin cat dureaza productia acestui film. Cu soare dupa pranz incolo, fix cum imi place, pentru ca nu suport sa-mi intre dimineata soarele in ochi si perfect pentru dragostea mea, apusurile.

Sunt intr-un proiect cinematografic absolut superb, inovatie pura, ceva complet nou, nu doar pentru Romania, dar si in general. Indraznet si impingator de multe limite. Cu o veche colega-prietena, un om tare special, in departamentul de locatii compus din noi doua. Da, din nou si inevitabil locatii. Cu o regizoare al carui fel de energie si pasiune ne contamineaza pe toti, mai ca daca n-as avea nevoie de bani, voluntariat ar scrie pe mine, atat de mult imi place conceptul filmului ei. Nici ca se putea sa ma nimeresc mai bine in ecuatia asta, in perioada asta cand toate ma iau prin totala surprindere, insa intr-un fel nezdruncinant de data asta.

In fiecare zi se schimba ceva radical in viata mea, sarja asta de schimbari ma zapaceste. Pe fondul lor trebuie sa le fac pe toate, din mers. E extenuant, dar e bine, chiar daca inca cu bataie scurta in viitor. E oricum mai lunga un pic decat pana acum.

Ieri eram in prospectie intr-un bloc turn de peste 20 de etaje, intr-un penthouse in care ajungeai direct cu liftul. Pereti vitrati de jur imprejur, orizonturi largi, doar Dumnezeu era deasupra. Intotdeauna mi-au placut locuintele care se continua cu orizontul. Mi-am dat seama ca doar intr-un spatiu larg, deschis, minimalist si super tehnologizat as putea respira cat de cat normal. Costa ceva, dar nu imposibil de atins ca obiectiv daca chiar ti-ai propune. La cata inovatie, oportunitati si aer permite, merita. Apoi esti legat direct la cer si cu o perspectiva asupra orasului ca nicio alta. Intr-un loc ca asta ti-ar putea veni idei complet revolutionare. Ceva la celalalt capat al spectrului fata de locul unde tocmai m-am mutat. As putea alterna cu mare placere intre aceste doua locuri. Ba chiar cu o placere nebuna. Intr-unul as continua sa investighez (propria-mi) natura umana, poate chiar poezia uneori, intr-altul viziunile mi-ar fi surreal si science fiction.

O sa-mi iau prieteni cu mine si o sa-l pacalesc pe tipul de acolo ca vor sa-l cumpere. Ca sa stau mai mult in el. Si-o sa fac asta de multe ori. O sa-mi lase cheia, ca deja stiu locatia si ne-am imprietenit si o sa ma duc de capul meu.

In dimineata asta trebuie sa ajung la Snagov. Am mai fost zilele astea. M-am imprietenit cu proprietara unei vile langa lac, o doamna care parca mi-a fost mama intr-o alta viata. Ne-am placut de la telefon. Dragoste la prima vedere. Mi-a dat cafea, coliva si prajituri la masa de pe terasa cu vedere la apa. Eu i-am facut poze pentru fata ei plecata in strainatate. Dupa ce le-am trimis, m-a sunat si a inceput direct: Georgia, nu mi-ai promis ca ma vei scoate cu 20 de ani mai tanara? Imi place de mor stilul asta.

Dupa o vreme mi-am adus aminte de filmul cu viata mea din luna trecuta. Si de tot misterul, provocarea si frumusetea din jurul ei. Apoi de straini si cantece despre cum se intampla iubirea intre ei.

Pe drumul de intoarcere mi-au venit in ganduri vorbe verzi: esti ca trandafirul de ierihon. Si un alt film a inceput sa se deruleze.

Vara din anul asta ma ia prin surprindere.

***
“It doesn’t matter where you are, you are nowhere compared to where you can go.”