Jurnal de munca: o echipa inedita in expeditie necunoscuta

fixer-romania

IMG-20150331-WA0023Nu credeam ca o sa ajung din nou in zona productiei de show tv si cinematografie. Treaba asta e ca un teaser in viata mea, nici nu ma lasa, nici nu ma ia. In fiecare an intru pe o alta usa, de fiecare data impinsa.

Anul asta au picat sortii pe mine sa fiu fixer pentru show-ul Expedition Unknown difuzat pe Travel Channel si a trebuit sa-mi aleg un om care sa faca echipa cu mine pentru realizarea productiei episodului din Romania. Un proiect greu si complex, foarte solicitant din toate punctele de vedere, asa cum sunt productiile de felul asta.

Si in zona alegerilor de felul asta prefer ca universul sa faca livrarea, ideal sub forma “home delivery” ca nu cumva sa pic in capcana autosuficientei si a mandriei si sa ratez noi invataturi, noi ocazii de-a ma slefui, noi oglindiri in urma carora sa-mi mai indrept si repar imperfectiunile. Imi place asa, ca pana pe last minute, sa fortez un pic norocul. Cred ca imi plac si surprizele foarte mult si am o curiozitate iesita din comun cand vine vorba sa las totul in mana destinului si-a fortei nevazute si sa vad ce se intampla, ce carti imi da. Fiecare se distreaza cum poate, ce sa spun?

Omul sortit sa sara in barca cu mine pentru aceasta expeditie necunoscuta a fost sa fie Petronela Rotar, jurnalist si scriitor si probabil orice ar vrea ea sa fie daca si-ar propune sau daca viata ar obliga-o. Universul le-a sucit si rasucit, ne-a adus fata in fata si s-a dovedit ca nici nu se putea mai bine.

Pentru americani a fost un spectacol sa ne priveasca, Shannon (producatoarea) spunandu-mi la un moment dat ca e fascinata de modul in care ne lasam una pe alta inainte, de felul in care ne brodam una in continuarea celeilalte in functie de situatie si moment.

Shannon, la randul ei, este o tanara tigresa de la care sa tot inveti si inca una foarte echilibrata. Tine in mana o echipa formata doar din barbati si un volum informational si de munca cum putini am cunoscut sa poata coordona. S-a sudat excelent cu noi si noi cu ea.

Revenind la mine si la Petro, ne-am intalnit doua dependente de adrenalina, cu reflex, sete si dorinta de-a tot impinge limitele, de a invata si descoperi noi lucruri, cu o pasiune ardenta de-a creste. Doi oameni care se racoresc cand trece lava peste ei si care functioneaza cel mai bine in criza si sub presiune.

team selfie
team selfie

Proiectul a fost marcat de un ritm absolut nebun si de rasturnari de situatie pe last minute despre care ai fi zis: gata, nimic nu se mai poate face, e groasa. Dar ne-am descurcat foarte bine si avand amandoua o foarte buna capacitate si viteza de repliere, dar si foarte multa imaginatie, am depasit orice ne-a stat in cale si am ajuns unde trebuia sa ajungem, intotdeauna la timp.

Comunicarea mesajului negativ, mai ales cand un astfel de mesaj schimba extrem de multe coordonate in productie, de la bugete si pana la itinerariu, program si continut, amenintandu-le in acelasi timp, este poate cel mai greu lucru de facut. Insa in cadrul unei echipe foarte bine inchegate si cu o atitudine orientata catre solutii, o intamplare negativa nu devine decat o provocare si o oportunitate sa scoatem ceva si mai bun decat planul initial, dar si sa ne depasim limitele inca o data. Din perspectiva asta nu ne putem plange ca ne-am plictisit.

Baza a fost in Bucuresti, am calatorit foarte mult in tara, biroul a fost si in masini si peste tot, am mancat pe unde si ce am apucat, am dormit foarte putin, Pastele l-am prins din zbor si timp de o luna ne-am fost familie si camarazi. Ne-am adaptat foarte bine la situatie si una la alta, din prima. Ceva care nu se intampla usor si nici des.

Dintr-o perspectiva mai larga, daca privesc atat din prezent cat si din viitor, ma consider privilegiata pentru ca viata mi-a oferit un timp atat de generos impreuna cu un profesionist care schimba cursul lucrurilor in domeniul lui, care este un deschizator de drumuri pentru noile generatii in literatura romana contemporana si care este si foarte popular inca din timpul vietii si intr-un timp extrem de scurt; cu un om pe care il citesc constant, cu drag si curiozitate, din perspectiva asta putandu-ma numi cu usurinta fană, deci cu atat mai inedit totul.

Largind cadrul, un mare privilegiu a fost si timpul petrecut cu colegii americani, care la randul lor, separat si impreuna fac lucruri extraordinare in zonele lor de activitate.

Cu Joshua Gates, gazda show-ului si producatorul executiv, am mai lucrat cu 4 ani in urma pentru show-ul Destination Truth difuzat pe canalul de televiziune american SyFy. Reantalnirea cu el a fost una plina de curiozitate si nostalgie, ne-am uitat pe poze de atunci pe care el nu le avea, pe care eu nu le aveam, ne-am mirat de trecerea parca prea rapida a timpului si ne-am pus la curent cu multe intamplate intre timp.

travel-channel-expedition-unknown

Astfel de intalniri sunt foarte rare si este ideal sa le constientizezi cat mai bine atunci cand ele se intampla ca sa te poti bucura de ele din plin, ca sa poti scoate din ele ce e mai bun, atat la nivel profesional cat si uman. Sa le traiesti in timp real la intregul potential.

A fost o mare surpriza, bucurie si placere sa lucrez cu Petro in proiectul asta si cred ca am plamadit impreuna o amintire de neuitat si o experienta din care cred ca amandoua ne-am imbogatit foarte mult.

Alaturi de noi in echipa, in ultimele zile, cele de productie au fost si Costel si Mihai, oamenii care ne-au fost suport in teren in toate si in mainile carora a stat siguranta noastra pe tot traseul. La capitolul colaboratori si furnizori, am avut parte de oameni foarte deschisi, prietenosi si profesionisti si care la randul lor au facut o super echipa cu noi. In ceea ce priveste autoritatile statului, am avut surprize dintre cele mai placute atat in Bucuresti cat si in tara. In probleme sensibile m-am sfatuit cu colege si prietene cu care am lucrat in alte proiecte in trecut, profesionisti remarcabili, Beatrice Popa si Floriana Sandu, oameni de la care am avut mereu de invatat.

Daca ridic camera de filmat deasupra lucrurilor, ca o drona, vad o broderie dintre cele mai frumoase, proiectul asta fiind parca doar un pretext pentru a ma intoarce mai repede in tara, fie si doar pentru o scurta vreme (cine stie?), pentru a lega noi prietenii, pentru a le cimenta pe cele existente, pentru a le cristaliza pe cele inca tulburi, pentru a descoperi prieteni extraordinari in oameni (aproape) straini si multe altele pe care inca nu le pot procesa foarte bine.

Voi putea vorbi mai mult despre aventura de acum un pic mai tarziu, prin toamna, dupa ce se difuzeaza episodul, cand voi putea reveni si cu link si mai multe poze.

Performance-ul nostru a fost consemnat de echipa americana ca fiind unul rar, iar tusa asta de final m-a dus cu gandul la vorbele unui jucator de baseball (Babe Ruth), daca ar fi sa desenez din cuvinte un portret care sa ni se potriveasca, atat individual, cat si ca echipa:

It’s hard to beat a person who never gives up.

team wrap photo
team wrap photo