so…what’s love?

01 Annette Funicello and Frankie Avalon in a scene from Beach Blanket Bingo, shown at a drive-in movie theater in Florida, 1965

O intrebare electronica de la un om strain care mai citeste uneori ce postez aici.

…sosita in zile cand imi fac cel mai serios RMN din viata mea privind lectiile mele despre iubire, povesti in care am ajuns inselandu-ma uluitor de tare. In primul rand eu pe mine.

Nu cunosc pe nimeni care sa se insele cu atat de mare precizie ca mine.

Una din problemele mele este ca am primit de la viata o mostra de iubire adevarata si reciproca. Apoi m-am intalnit cu toti demonii mei printr-o alta poveste. Iar apoi mi-am petrecut o gramada de timp, doar eu cu mine, timp in care m-am disecat pe toate partile.

Iar cand astea se intampla consecutiv si cand ai structura mea tampita, pe calea cea mai naturala viata ta continua intr-o alta paradigma.

Despre mostra spun iubire adevarata pentru ca a batut proba timpului si spun reciproca pentru ca a fost reciproca, desi nu in acelasi timp. Ne-am iubit pe rand. Dar mai spun reciproca si pentru ca a fost sa fie sa fim si in acelasi timp pentru cateva ore, la interval de multi ani. Si orele alea aveau sa faca diferenta intre viata si moartea mea. Sau cel putin a mea. Nu stiu invers si probabil nici nu voi sti vreodata. Pe o astfel de muchie s-a intamplat reciprocitatea, punctul de tangenta dintre noi si lumile noastre paralele, pana atunci si de atunci.

Celelalte povesti au contat si au facut diferente radicale in mine si in viata mea, dar din alte perspective.

So…what’s love?

Sunt ultimul om pe care-l cunosc care ar putea sa raspunda satisfacator la intrebarea asta. Pentru simplul fapt ca pare ca n-am gasit inca iubirea sortita mie si croita pentru mine si deci nu stiu mare lucru despre ea.

Dupa toata viata mea de pana acum, nu(-mi) pot raspunde decat intr-un singur fel si ala vai de capul lui:

Iubirea este atunci cand nu spui nimic si se intampla totul.

Si pentru ca ma incurca povestea asta, surpriza zilei a fost o plimbare cu salupa pe Lacul Snagov. Ne-am dus pentru o treaba, ne era somn si foame dupa multe ore de munca…si ne-am trezit in mijlocul apelor. Mi-a picat treaba asta ca o limonada rece intr-o zi mult prea calduroasa. Iar domnul pe care au picat sortii sa ne faca bucuria asta complet neasteptata a tinut sa ne arate o camera construita separat de casa, din care tot ce parea ca ar conta sunt perdelele. Am uitat denumire materialului, dar s-a dovedit ca ele contau atat de mult pentru ca erau fix ca alea de pe vremea cand era el copil.