iti dau drumul

change-is-never-easy-you-fight-to-hold-on-and-you-fight-to-let-go-letting-go-quote

change-is-never-easy-you-fight-to-hold-on-and-you-fight-to-let-go-letting-go-quote

M-am regasit dupa ani de zile intr-un nou mindset si am crezut ca sunt destul de izolata cu noul fel de-a fi si de-a face lucrurile. Pana de curand, cand am dat peste altii (nu prea multi, ce-i drept) care au ajuns acolo inaintea mea si care printre altele sunt si speakeri, unii dintre ei.

Do you want something or someone badly?

Perfect. Forget about it!

Cam asa isi incep speech-urile oamenii astia si la fel as incepe si eu daca m-ar imbranci cineva sa zic ceva oamenilor.

Suna paradoxal, nu?

Cum sa ajung la ceea ce-mi doresc cel mai tare si la omul din gandurile si inima mea daca le dau drumul din mine? Daca in fiecare zi le mai dau drumul o data? Daca nu ma agat de visele mele cu mainile si cu picioarele ca sa arat universului si poate si lor, lucrurilor si omului, cat de mult le doresc, cat de mult am de oferit si cat de departe sunt dispusa sa ma duc pentru implinirea lor?

In ciuda aparentelor, nu este un paradox, ci o tehnica. O tehnica care te scapa de frici si disperare, care te linisteste si prin care iti ingadui sa ramai liber si deschis. O tehnica la care ajungi cand ai inteles mecanismul atasamentelor de idei, de vise, de oameni…si capcanele lui. Si pentru care probabil ai platit si platesti in fiecare zi un pret mare.

Faptul ca stiu unde vreau sa ajung, inseamna ca am o viziune clara. Doar faptul ca am ajuns pana aici inseamna un drum in sine si e o prima mare realizare, este insasi fundatia.

Let go inseamna nu ca renunt sau ca dau inapoi, ci ca ma deschid in fata diversitatii tehnicilor si strategiilor pentru a imi implini viziunea, in fata posibilitatilor si ca o fac intr-un fel in care nu alterez cu nimic libertatea celorlalti. Devin flexibila in ceea ce priveste metodele. Mai inseamna ca imi asum din start si riscul esecului, ceea ce ma face doar mai precisa, mai determinata si mai neanfricata. Si mai inseamna si ca imi dau sansa sa evit, cu un pic de noroc si inspiratie, visele nepotrivite mine, respectiv sa evit sa ricosez de la drumul meu.

La final de zi, intrebarea pe care mi-o pun este una cat se poate de articulata: vreau ce-i mai bun pentru mine sau ce-i mai bun?

Sunt doua intrebari diferite care implica alegeri, strategii si rezultate diferite. Doua viziuni distincte, in esenta.

Eu am hotarat ca vreau ce este mai bun din tot ce are viata de oferit pentru mine. Pentru cine sunt eu.

Sunt zile cand ma tem foarte mult. Zile cand am impresia ca imi scapa printre degete visele mele si atunci parca ma cuprinde disperarea. In astfel de zile realizez ca trebuie sa let go again si imi aduc aminte ca cele mai frumoase lucruri s-au intamplat in viata mea atunci cand am facut totul pentru ele fara sa le tin prizoniere in mine. Si s-au intamplat in feluri absolut surprinzatoare in care n-am putut spune cand am trecut din vis in realitate, unde s-a terminat visul si de unde a inceput realitatea.

Asta e genul de problema cu care as vrea sa-mi bat capul toata viata.

Marile oportunitati se intampla extrem de rar si stau foarte putin in viata noastra. Uneori ne ia o viata cautandu-le si asteptandu-le.

Singura sansa pe care am descoperit ca o am este sa dau drumul din mine viselor mele pentru a putea fi libera sa fiu si sa incerc la maximul meu de potential, ori de cate ori o astfel de sansa se arata.

Daca vor fi sa fie, vor fi.  Eu stiu ca am facut totul ca sa fie si ca n-am ezitat in fata niciunei noi oportunitati care m-ar fi putut aduce mai aproape de ele.

I let you go again. Fly little butterfly. Fly.