incercarea omului care nu mai are nimic de pierdut


trying-new-things-quotesVorba care zice “incercarea moarte n-are” este fara nuante. E ca rupta din topor si aruncata in populatie. Incercarea are si moarte. Poti sa-ti frangi gatul, poti sa suferi ingrozitor, poti inebuni, poti devia de la drumul tau.

Ceea ce face diferenta este modul in care incerci si modul in care iti sortezi intentiile.

Incercarea o poti face folosindu-ti inteligenta sau nu. Ideal ar fi sa ti-o folosesti, altfel o sa derapezi fix in cacat. Mai mare sau mai mic. Dar tot cacat este si el tot va mirosi si va murdari, iar tu tot va trebui sa-l cureti cu mana si sa-l inghiti si sa-l transformi in parfum frumos mirositor si pom fertil. Pentru ca acest tip de cacat nu se poate da leapsa, nu se usuca, nu dispare.

Decupeaza-te de impulsuri, nevoi, dorinte, slabiciuni si alte emotionalitati si vulnerabilitati de moment, de idei fixe si alte prejudecati si cauta sa vezi inteligentele tale ce iti spun fata de un om, fata de-o situatie, unde te semnalizeaza si de ce. Ca sa stii ce si cum sa faci. Ca sa te auzi. Observa. Asculta. Priveste in toate maruntaiele adevarului. Nu omite niciunul doar pentru ca nu iti pica bine, doar ca sa iti fie cald si safe pentru o zi. Asta e o iluzie. Te va costa inmiit.

Incercarea este o investitie. Nu o cheltuiala. Nu un act de consum. Scopul ei este sa iti aduca beneficii, nu pierderi. Sa cresti, nu sa te micsorezi. Sa devii mai puternic, nu mai slab.

Ea implica un consum complex de energie, viata, emotii, nervi, suflet, timp si deseori si bani, ba chiar schimbari radicale de viata. Deci este cat se poate de firesc sa-ti doresti sa nu te consumi pentru nimic, pentru mai putin decat ai de oferit sau pentru ceva care nu duce nicaieri (bun pentru tine). Se mai traduce si prin respect de sine si respect fata de ceilalti. Iar daca pentru tine nu este firesc asa, se mai traduce si prin nebunie. Poti sa nu fii de acord. Exista optiunea de comment mai jos unde te poti razvrati.

Diferenta intre saraci si bogati, de orice fel ar fi ei, consta in doua lucruri, fundamental vorbind:

  1. unii fac investitii bune, altii nu.
  2. unii au inteles ca cea mai buna tehnica este sa nu ai nicio tehnica. Tehnica lor este rezultatul tehnicii celuilalt, miscarile lor sunt rezultatul miscarii celuilalt. Ceilalti nu au inteles asta si stau blocati in sisteme de gandire si tipare fixe – chestie care duce la pierderea unei investitii cu potential bun, din start sau pe traseu, in multe cazuri chiar la ratarea posibilitatii de-a isi implini visele.

Prea putin are norocul de-a face cu lucrurile astea.

Daca nu tratezi incercarea ca pe o investitie, e putin probabil sa iti fie clar ce vrei de la acea incercare, unde vrei sa duca si cu ce fel de rezultate. La fel de putin probabil este sa gasesti tehnicile si caile de-a scoate tot ce-i mai bun din ea, de-a te dedica reusitei ei. Si la fel de putin probabil este sa faci o buna cercetare inainte, sa investesti cel mai mult efort in pregatire, in cunoastere, in faza de debut – cheia care iti da raspunsul daca merita sau nu sa (te) investesti acolo ce ai mai bun. Cheia care te ajuta sa pierzi cat mai putin si sa salvezi timp, deseori si viata.

Cu alte cuvinte esti doar un alt om in bataia vantului. Doar un alt prost fara viziune. Nu faci decat sa iti risipesti margaritarele. Si nu m-as mira daca ai fi prost cum am fost eu odata si sa le dai porcilor ăi mai mari sa le manance, dupa care sa te bati cu ei ca sa le recuperezi. Este adevarat ca pradatii nu se mai intorc sa se bata cu pradatorii, insa eu nu m-am simtit bine cu statusul de victima. Probabil sunt prea mandra iar credinta mea ca cea mai buna invatatura e aceea din repararea greselilor si nu din amintirile trecutului inca nu mi-a fost fisurata de niciun alt exemplu.

Chestia asta e valabila si in afaceri si in relatii si in tot ceea ce alegi sa cheltui din ceea ce ai si esti.

Iti spune cineva al carui destin i-a impus sa plateasca intotdeauna tot, intotdeauna in avans si niciodata in rate doar pentru faptul ca a gresit o singura data intr-un plan sau altul. In conditiile in care nu m-a invatat niciodata nimeni nimic ca sa stiu sa nu gresesc. Da, life is a bitch. N-am avut norocul sau nenorocul, depinde cum privesti, sa apuc sa gresesc de doua ori. La mine a fost totul din prima. Pe intensiv.

Pana am ajuns sa nu mai am nimic de pierdut.

Din perspectiva asta iti pot spune ca omul care nu mai are nimic de pierdut nu este deloc un caz pierdut. El este doar liber. Liber de tot felul de frici: de esec, de pierdere, de saracie, de abandon, de respingere, de moarte. Si atunci cand slabiciunile ii genereaza noi frici si il arunca pe muchii, nu are frica sa taie in osul si carnea lui pentru a se elibera de ce-l subjuga, de ce-l vlaguieste sau goleste si o va face fara sa clipeasca.

Singura lui nevoie, singura lui cautare si singurul lui scop este iubirea.

Si tot ce face este doar vehicul si instrument pentru a-si implini aceasta viziune. Numai iubirea il poate supune si numai un jokeu talentat si cu viziuni si putinte din aceeasi poveste. Pentru ca viziunea asta a lui, nevoia asta din el este mai mare decat el insusi si el este deja supus ei.

Printre altele si ca o paranteza…

Iti mai pot spune ca este uimitor cat de gresit ii este perceputa libertatea de a fi, elasticitatea si deschiderea. Cat de ispititor este un astfel de om pentru takeri, abuzatori, manipulatori si consumatorii de senzatii tari. Si cum 99.9% din oameni au un singur tip de reactie si tendinta fata de un astfel de om: sa iau tot din ce are si este acest om pentru ca oricum nu mai are nimic de pierdut si in lumea asta plina peste masura de oameni, unul in plus sau in minus nu mai conteaza. N-o sa i se simta lipsa si oricum se va descurca cum s-a descurcat si pana acum. Cum un astfel de om trezeste pradatorii si dorinta de corupere din ceilalti. By default.

Iti mai pot spune ca cea mai buna tehnica pe care am descoperit-o pana la ora asta pentru a cunoaste mai repede si mai bine pe cineva indiferent in ce fel de raport esti cu acel cineva si pentru ce scop, in asa fel incat sa nu te lepezi de tine si sa respiri, sa nu te inchizi si sa mori prin implozie, sa ramai liber – este sa ii arati celuilalt slabiciunile tale. Exact invers decat fac mai toti oamenii care de frica sa nu piarda ceea ce isi doresc, isi arata fata si adevaratele intentii mai tarziu in timp cand deja te-au incurcat si te-au “legat”.

Sa il ispitesti. Si vei fi uimit cum il corupe puterea pe care i-o da gandul de-a avea putere asupra ta si ce-ar face cu ea, cum incepe sa se joace, sa fie abrupt pentru a te manipula si slabi, pentru a te modela conform propriilor nevoi si interese ca sa poti cadra perfect in ecuatiile pe care si-i le-a propus cu tine, mai mult sau mai putin constient. Desi eu nu cred in oameni inconstienti, ci doar in oameni care aleg sau nu aleg sa-si asculte constiinta.

Da, poti numi viclenie asta. Si poti crede ca este riscant, pentru ca trebuie sa mergi pe muchii si sa fii borderline, poti sa cazi, poti sa aluneci, poti sa gresesti. Este, da. Poti fi aspru judecat pentru asta. Si vei fi. Un om prost, slab si nesigur te va judeca. Insa eu as numi-o inteligenta. Pentru ca tu doar te securizezi, nu pradezi, nu prejudiciezi, nu omiti parti din propriul adevar, esti transparent si cel mai important nu atentezi la dreptul celuilalt de-a alege modificand propriul adevar a ceea ce esti, vrei, faci si cauti. Tot ce faci de fapt prin asta este sa-i arati celuilalt cine esti intr-un alt moment pe axa timpului, respectiv din capul locului. Tot din respect si pentru tine si pentru el. Ca sa poata alege in deplina cunostinta de cauza, la randu-i. Ca sa nu-l incurci, ca sa nu te incurce. Ceea ce tu castigi in plus din tehnica asta este cunoasterea celuilalt mai repede si mai bine. Castigi timp, dureri mai putine sau deloc, energie, vitalitate.

Insa vei fi uimit de rezultate. De cum va incerca sa iti speculeze slabiciunile. Unii fac niste broderii fascinante. Au o imaginatie iesita din comun si replici excelent articulate. Daca esti scriitor de scenarii sunt un material foarte bun pentru personajele si situatiile din filmul tau. Eu am un teanc de fise de personaje si nu contenesc sa tot adaug.

Vorba care spune da-i omului putere ca sa vezi cine e – este surprinzator de adevarata, este o tehnica care nu da gres niciodata. Si poti da putere omului in multe feluri fara sa te pagubesti ca sa descoperi cat mai repede acest adevar.

Cand ajungi sa nu mai ai nimic de pierdut, nu exista decat doua cai din acel punct, doua viziuni intre care trebuie sa alegi: sa crezi sau sa nu crezi. Sa crezi ca exista bine si lumina in intunericul, raul si durerea in care omul traieste pe pamantul asta din toate timpurile. Sau sa nu crezi.

Sau cum spunea Albert Einstein: “Exista doua moduri de a-ti trai viata: ca si cum nu ar exista miracole sau ca si cum totul ar fi un miracol.”

Este foarte greu spre imposibil sa crezi intr-o lume ca asta, tot mai bine camuflata, ambigua si mai alunecoasa. A crede e tot mai mult o putinta in sine. Uneori cred ca este o chestiune de miracol.

Eu am ales sa cred si sa-mi exersez aceasta putinta atunci cand nu am mai avut nimic de pierdut pentru ca a nu crede nu avea niciun sens pentru chemarile sufletului meu si pentru rostul meu pe lume, oricare ar fi ala.

Si chestia e ca nici macar nu conteaza sa stii, sa intelegi si sa articulezi care e rostul tau pe lume din secunda in care ai facut alegerea asta de-a fi si de-a trai. Nu mai are niciun sens sa iti chinui fiinta cu o astfel de dilema. E complet nesemnificativa. E suficient ca esti la maximul tau de potential, mereu altul de la o zi la alta. Un intreg univers se naste dintr-o astfel de alegere si infinite posibilitati.

Pentru ce sa incerci sa supui sau sa ademenesti un cal salbatic daca nu vrei sa castigi toate concursurile cu el si sa zbori in toate taramurile cu el? Pentru ce sa incerci o afacere noua daca nu vrei sa ai succes cu ea? Pentru ce sa incerci sa faci pe cineva sa te iubeasca daca nu vrei sa-i ramai si sa cuceresti viata mana in mana cu omul ala?

Incearca. Indrazneste. Viata e prea scurta ca sa ramai mic, cum a zis unul mai destept ca multi dintre noi. Asuma-ti riscurile. Nu te preocupa sa iesi safe dintr-o incercare, ci doar mai bun. Da tot ce-ai mai bun si mai frumos din tine unei incercari. Fa-o cat mai inteligent, drept, curat si corect. Trateaza fiecare incercare ca fiind singura sansa pe care o ai si nu umbla cu jumatati de ganduri, cuvinte, actiuni si inima. Nu fii o molusca. E plina lumea. Se vor intoarce impotriva ta, tu pierzi, nimeni altcineva. Din ale tale iei.

Ma tem ca nu exista scurtaturi.

Si ma mai tem ca entertainment-ul and having fun & good time  nu au nicio legatura cu aceasta tema.

(dedic postarea asta prietenelor mele care m-au rugat odata cand vorbeam pe skype sa scriu despre asta)