the violence in my heart

violent_heart_by_Laylenia

Viata mea a demarat foarte violent din capul locului si tot asa s-a si derulat in toate planurile vietii, ca intr-o spirala, lasand in mine multa violenta cu care m-am chinuit si inca ma mai chinui.

Mi-a aruncat niste zaruri complicat de jucat din start si m-a crestat adanc cu o diversitate de forme ale violentei, incat as putea scrie un tratat numai pe tema asta.

Eu nu sunt un om bun. Inima mea este plina de violenta.

Intram acum in Sfantul Post al Pastelui si sunt foarte tulburata din cauza asta. Pentru ca e ceva care parca ar tine de-o minune, care imi depaseste cunoasterea, putintele si care ma face ca in multe zile sa cad sub mine.

N-am putut niciodata sa o fac sa dispara si nici sa ma vindec de ea. Tot ce-am putut a fost sa o opresc la mine pe last minute atunci cand am fost provocata sau imbrancita pe extreme, in absurd sau in spatii intunecate si inghesuite; atunci cand integritatea mi-a fost amenintata, pe o zona sau alta, intr-o masura sau alta; atunci cand s-a incercat coruperea mea, manipularea mea, mai mult sau mai putin constient. In plan lucrativ am transformat-o in asertivitate si tenacitate, dar pe sufletul meu nu-l intereseaza planul lucrativ.

In ceea ce ma priveste fundamental, pot intotdeauna interveni, cel putin cat inca vreme sunt in toate mintile. La nivelul asta am inteles eu ca avem de fapt liberul arbitru. Poate tocmai acest tip de interventie ne si tine de fapt cu capul deasupra apei. Cine stie?

Mi-as fi dorit insa ca violenta din inima mea sa nu fie atat de mare si sa o pot stapani mai bine, sa o pot opri mai inainte de last minute, mai inainte sa emita.

Mi-as fi dorit ca orice forma de agresiune indreptata catre mine, constient sau inconstient, sa nu trezeasca in mine violenta prima data si sa pot rezista neclatinata si netulburata la infinite agresiuni. Ca oricat de mult s-ar zbate in lanturi fiara asta, eu sa pot ramane fara niciun gand.

Mi-as dori sa am puterea asta.