cand treci de un prag…totul devine parodie

picture-118

…and there’s no coming back.

tot povestindu-i lui sora-mea cu ce personaje globale interactionez cu ocazia muncilor mele de aici si ce se mai intampla pe acolo (munci despre care tot mai mult ca sunt de fapt un pretext pentru un alt scop…si sper sa nu fie de stand-up comedy), ii vine asteia ideea…ca de ce sa-mi pierd timpul degeaba cu oamenii si situatiile astea si ca mai bine sa notez tot si facem noi ceva cu ele, film de exemplu.

Tot luand notite, mi-am dat seama ca e durere mare si ca sa faci doar comedie e prea putin ca sa o estompeze. Trebuie parodie … ca e prea parfumata. Si e forma ei naturala. Nu trebuie sa duci nimic in absurd pentru ca este deja. Copy-paste e suficient.

Uite una soft … competitoarea x.

O doamna care a facut saltul cam prea abrupt peste varsta de 45 de ani, ca si cand ar fi imbrancit-o cineva de nervi ce avea pe ea. O combinatie de Morticia Addams si Cruella de Vil …ten years later.

Vorbeste engleza si doar in dialect, adica vorbeste singura pentru ca n-o intelege nimeni. Pare obisnuita si in acelasi timp fericita pentru cat de bine se intelege ea. Vorbeste si mult. Si apoi o ia de la capat. Si apoi iti spune ca hai gata ca e atat de ocupata incat isi pierde mintile. Si-o vezi cum urca scarile in goana, din 2 in 2. Mai sa-i crape chilotii in cur. Se imbraca doar cu rochii. Majoritatea de gala. La birou.

In prezent trece printr-o criza. Probabil si de varsta. Nu stiu de cand dureaza acest prezent, eu sunt new entry. Dar pare a fi un icon in comunitate. E pe aici de vreo 20 de ani.

Mi-am dat seama mai bine de criza ei la o vizionare.

Vine imbracata intr-o rochie rosie scurta mulata pe corp si pe tocuri cui.

S-a intamplat ca la vizionarea asta sa vrea sa vina toate neamurile clientului, o hoarda de italieni grasi si din Napoli, in fruntea careia sunt eu.

Asta merge ca si cand suntem toti intr-o caruta, ea e magarul si se intrece cu cineva. Fuge de rupe, singura inaintea tuturor, flecurile i se mai dizloca, ea loveste din cand in cand cu varful tocurilor de borduri ca sa le fixeze la loc si transpira ca un cal. Din rosu aprins, rochia ei devine tot mai visinie.

Eu si hoarda nu tinem pasul cu ea, iar astia gafaie ca niste camile. Uneori o pierdem din vedere. Orbecai sa vad pe unde dracu a luat-o. Astia se aolesc, ba pe rand, ba in cor.

Peste 33 de grade arata un panou. Que calor! …se plange un transpirat.

Ajungem la proprietate, un complex obosit vechi de 30 de ani, genul de loc unde te duci cu curve ieftine sau ca sa incerci sa te mai sinucizi inca o data.

Aflam ca apartamentul e la etajul 3 si lift nu e si nici n-a fost vreodata…si nici nu va fi. Aflam cand vad o pata rosie uda fleasca si sunet de pantofi saltareti pe scari pe undeva. Si vocea ei care zice repede repede, ea stie cui…ca noi suntem inca la parter si astia se freaca cu servetele pe fata, de la o treapta la alta si unii pe altii: zis is di garden, zis oan is di pul, zis is di comunal gheregi, an’ zat is di storige rum.

Sper ca pana sa ajungem si noi, ea macar sa deschida usa. O gasim incercand cheie dupa cheie, toate prinse pe un siret ieftin de adidasi. Il poarta ca pe o bratara.

Astia se uita unii la altii si apoi la mine. Eu incep sa bat campii, indrugandu-le ceva intr-o limba noua, scurtcircuitata cum sunt de la cate limbi se vorbesc pe aici, fiecare in alt ton.

Auzim o bubuitura. Si inca una. Intoarcem capul. Este ea. Lady in red. Deschide usa aruncandu-se in ea cu umarul. Nu se deschide bine din prima. Mai da un umar, de data asta din voleu. Toti asteptam cu ochii tot mai bulbucati sa dea si cu capu’.

Che dona forte! …zice unu’.

Cand se termina, tranteste usa tare, se lasa toata pe clanta ca sa se asigure ca s-a inchis si in timp ce fuge razna pe aceleasi scari, aud: Col mi!

Si, of course…zic si eu…in eter.

Iti dau lacrimile daca esti cu clienti pe strada si dai de ea. Iar de ea dai peste tot. Prima data se face ca-ti da buna ziua si intra in vorba cu tine sa vada care-i treaba si ce vor aia. Apoi incepe sa-i traga de maneca, ii tara dupa ea…ca are ea ceva bun pentru ei. Tu ramai ca prostu’, mult…dar mult in spate.  Au patit-o ai mei din birou cu ea asa.

Rechinii din time-sharing…cum le zice pe aici. Bisnitarii nostri, dar mai bine asortati si inmultit cu 1,000.

Ma intreb in fiecare zi: ce dracu caut aici?

…si cand nu e vocea mea din cap, e a sora-mii:

Nu conteaza. Pana-ti pica fisa…noteaza tot. Tot tot tot. Ca ca astia nu se mai gaseste.