Blind to grace

blog-3D-Audience

While the destiny of an unborn child is disrupted from one step to another by the ones who hold the power, a graceful realm gradually turns into reality.

Blind to grace” este un film de scurt metraj pe care l-am scris anul asta si pe care l-am trimis in cateva concursuri internationale de scenarii.

Nu prea este comercial, dar cred ca are un concept si o tehnica foarte bune. Nu cred ca voi reusi ceva cu el, pentru ca nu este un gen care se cauta si nici nu s-a cautat vreodata genul asta, insa la scurt metraje s-ar putea sa isi gaseasca locul lui.

Filmul asta l-am trimis ca sa invat mai mult din evaluarile juriului (producatori, scenaristi, agenti, etc), din feedback-ul venit direct din industrie de la oameni activi si cu multa experienta si cunoastere. Deci n-am nicio alta asteptare. Totusi sunt foarte curioasa cum se va pozitiona si cat de scurta va fi lista pe care va ajunge.

Dar cel mai mult, l-am trimis…pentru ca s-a vrut musai scris si mi-a luat 10 ani ca sa pot sa ma apropii de el si saptamani la rand ca sa il pot lega asa cum s-a vrut el legat. Mi s-a parut foarte greu sa-l fac si pentru ca el in sine e foarte delicat ca story, cel putin pentru mine, dar si pentru ca n-am avut timp cat mi-as fi dorit sa tot citesc si exersez ca sa-mi perfectionez tehnica asa cum stiu si simt eu in mine ca se poate.

Are 7 minute si se incadreaza la surreal. Desi eu il percep intr-o zona intermediara prin faptul ca are foarte multa claritate in el si prin faptul ca trecerea dintre planuri este una cat se poate de cursiva si neobositoare (eu nu suport nimic ce tine de surreal tocmai pentru ca ma solicita prea mult, natura mea fiind o pragmatica – culmea).

A avut deja parte de-o jurizare si singurele observatii au fost pe proof reading si introducerea unui grup de personaje unde n-am avut o tehnica buna de formatare si se genera confuzie. L-am rescris intre timp, l-am facut mult mai bun si l-am bagat din nou in circuit. Nu stiu daca e in forma lui cea mai buna.

Chestia e ca daca-l deschid, iar imi vine sa-l rescriu si sa-l frec…si momentan nu mai pot si nici nu mai vreau. Ma stoarce si nu ma tin nervii si puterile in perioada asta. L-am scris pe genunchi si pe unde am apucat, extenuata la maxim si nici nu stiu cum am reusit sa-l scriu in contextul meu din ultimele 6 luni. Tot ce-mi aduc aminte e ca m-am dus praf de nesomn la job ca sa-l termin la timp, mai ales ca mi s-a cristalizat viziunea pe last minute.

Pe de alta parte, asa cum a iesit in final, cred ca dezbracarea de sine pe calea extenuarii a fost o conditie si un avantaj.

Mi-ar fi trebuit un expert in limba engleza, un nativ…pentru ca astia uita ca jurizeaza filme si au asteptarea de la tine sa le scrii ca pe romane, asa le cantaresc. Ceea ce contrazice o regula de baza in scenaristica care spune ca less is more si ca aici nu facem literatura, ba dimpotriva…o “mutilam”. Pe de alta parte, insa, e o provocare sa scrii un film care sa poata fi citit cu aceeasi placere cu care citesti un roman.

E un film de raising awarness in felul lui si cred ca si troubling intr-o oarecare masura.

Nu cred ca este ieftin ca productie, dar nici o avere nu poate fi. Inca n-am avut puterea, energia si contextul sa ma ocup de cercetare in zona asta. Nici suport si nici nimic. Imi trebuie timp si un context favorabil si nu le am inca.

Planul pe 2015 este sa-l produc, sa-l inscriu in festivaluri si sa vad ce se intampla. Habar n-am cum o sa fac asta acum, dar oi vedea eu pe drum.

Am de muncit mult in 2015 pentru cate sunt pe lista de implinit.

O gramada de bani de facut, de strans, de cheltuit.

D-abia astept sa sparg toti banii. Toti pana la ultimul. Nu-i mai suport.

Daca se alege ceva mai mult de el, revin si zic.