bird on a wire…toata ziulica

live love laugh

live love laugh

ca sa pot dormi in guagua expres imi pun muzica la maxim in casti si adorm instant.

E drept ca ma trezesc cam bulversata la capat de linie, iar ca sa nu ma dezechilibrez continui in acelasi stil inca 20 de minute cat am de coborat pana la plaja, unde avem biroul. In primele 5 merg in marsalier iar caldura sudului ma face sa-mi simt talpile incaltarilor cum se intind ca o guma pe asfalt si cum eu raman in urma mea.

Ma uit pe un board de pe un trotuar, 30 de grade. In urmatoarele minute, pe masura ce ma apropii de plaja unde e mai racoare si mai bine de la briza, parca imi mai revin, desi raman toata ziua cu senzatie de greata de la diferenta prea mare de temperatura, senzatie din care ies cand revin in nord.

Cand ajung la coltul cu Veronicas dau invariabil de acelasi african cu fata unuia pe care l-ar putea chema lejer Rubon(steinen..nen..en) care vinde iarba si bratari in rond si care s-a obisnuit sa ciripeasca tare dupa mine buenos dias guapaaa …rubiaaa. que tal?

In diminetile cand imi elasticizez si electrizez neuronii cu muzici cuplate direct la sursa si ma teleportez in tot felul de lumi si fantezii si multi, dar foarte multi cai verzi, nu-l aud …dar ii vad buzele uriase cum se deschid, marul lui adam cum se misca si ochii negri ca taciunele cum ii joaca in cap si cum inhiba soarele….cu incetinitorul vad, inca in marsalier fiind. Asa stiu ca isi face iar numarul. Ii zambesc larg, ii fac semnul victoriei si dispar pe aleea care duce la noi si din care se desprind in dreapta, printre hoteluri, zeci de alte alei stramte si lungi, imbracate in flori de toate culorile, care duc la plaja.

Trag cu ochiul la fiecare in parte, inspir sare din aer cat ma tin plamanii si imi clatesc privirea-n in ocean. Nici nu stiu cand am ajuns. La ora aia toata lumea e treaza si dejuneaza, unii se urca in autocarele care urmeaza sa-i duca in tainele Teide-ului sau la Giganti sau in Loro Park sau cine stie pe unde si cu ce program, altii sunt deja pe val la surf, altii la plaja, altii inca incearca sa se trezeasca din mahmureala. 

Scot castile si intru. In capul meu raman ecourile amestecate ale muzicilor si pe masura ce fac pasi catre birou, fac si ele catre lumea lor.

Bet e acolo, ajunge inaintea mea, in unele zile cumpara ea cafeaua si cornurile calde din foietaj cu ciocolata, in alte zile le cumpar eu. In alte zile zicem pas la cornuri. Nu ne vorbim inainte niciodata, fiecare face cum stie ea si intotdeauna ne potrivim.

Goedemorgen!

Buna dimineata!

Do you want 3 coffees?

Si, por favor querida.

Are the croissants frescos?

I don’t know. You know they always lie about it.

Rade. Rad. Radem.

Imi arunc rucsacul pe birou. Fix atunci muzica din capul meu se retrage in surdina continuand sa se recompuna de capul ei in tot felul de alte muzici si filme si scene razlete…dupa ce probabil mi-a modificat creierul inca o data si probabil mi-a deformat si auzul, tot inca o data.

Ne infascam dejunul si cafelele si telefoanele si iesim din birou. Ea apuca dintr-o parte inhibanta canapea visinie-rozalie de pe holul complexului, eu din partea cealalta si o taram 3 metri pana la fumator in timp ce deja am dat play la cioace, fiecare in ce limba ii vine prima, dupa cum se cupleaza neuronii la ora aia. Cand nu intelegem, radem si apoi ne intrebam de ce radem, tot fiecare pe limba ei. Uneori ne mai si revenim la normalitate, dar mai rar…ca nu prea stim multe despre asta. 

Invariabil apare si Carmen, sefa curateniei in complex, o canariota la vreo 50, blonda nenatural si cu ochi caprui naturali si care vorbeste doar spaniola si intotdeauna singura: ohhh…hola….ohhh…oh..oh..ta…ohhh…rta..

Noi zicem la fel si zambim cat mai larg. Uneori adaugam Si …Si claro.

Did you understand what she said?

I have no clue, did you?

No way. Do you think she wanted something?

Maybe, who knows!

Well, if she wanted something, I guess she’ll keep coming back, don’t you think?

I don’t know, but I think I heard the word tarta.

Tarta?

Yeah, she said something about a tarta.

What kind of tarta?

Duno…have no clue.

Do you think it was platano?

No, I think I heard piña.

Piña?

Yeah, what’s wrong with piña?

Nothing but the fact you eat it in sandwhich with cheese and pollo.

Ah! And what’s wrong with that?

Ah! Nothing!

Look who’s talking…señora rubia who drinks tea and coffee at the same time! At lunch!

What’s wrong with staying healthy and awake at the same time? At lunch?!

Hahahhahha..stop it.

Hahahhahaa…you stop it.

Clientii dau buzna peste noi si se scuza ca ne deranjeaza. Zambind by default. Ei. Ea ii preia pe cei cu dutch, eu pe aia cu engleza, de spaniola fugim amandoua, iar replica standard e aceeasi, deformata la toate capetele: mi español es no muy bien. Bien sau mai putin bien o scoatem la capat si cu asta pana la urma urmei.

Revenind la muzicile din casti, azi playlistul a avut doar doua cantece pe repeat la infinit. Si alea de pe vremuri. Cumintele si linistite, nimic obraznic sau zgandaritor….asa ca de long easy going drive thinking about whatever.

Bird on a wire si Even if my heart would break by Aaron Neville 

Le-am lasat sa-si faca de cap cu mine. Si cred ca o sa le mai las vreo cateva zile.