bang bang

bang-bang-tarantino-kill-bill-remix

Colectionarii de oameni.

…sau ca s-o centrez mai bine: consumatori care colectioneaza ramasitele oamenilor consumati. Colectionari de carne, oase si ulcele cu cenusa. Sau si mai bine: narcisistii. In forme un pic mai dezvoltate, psihopatii. Mai direct, oameni fara empatie, oameni cu o constiinta alterata si cu neputinta de-a iubi, implicit. Tot implicit si cu neputinta de-a ramane in neutralitate, de-a te “cruta”, evita. Pradatorii. O oportunitate excelenta de-a te trezi la realitate daca deja ai fost sagetat. Sau de-a muri pe bune. Sau de-a innebuni.

Multi oameni sunt naivi cand fac bascalie sau vorbesc cu usurinta atunci cand se refera la unul sau altul ca e narcisist (in sensul de personalitate narcisista). Nu prea au habar ca treaba e clinica. De cele mai multe ori incurabila. Mental dissease. Personality disorder. No joke about it. Sau joke…dar te vei alege cu gatul taiat in timp ce te priveste ingereste, iti zambeste divin si-ti taie carotida cu varful bisturiului. Ma rog, o poti pati si mai putin divin. Depinde cu cine ai de-a face.

Daca esti deja intr-un astfel de cacat deschide repede calculatorul, leaga-te rapid la internet si apuca-te de studiat. Dar si mai bine de atat, suna la un psiholog si pune la cale un exit door din cacatul asta pentru ca cel mai probabil ai cazut deja in ceea ce numesc specialisti “Vortex of Narcissism”, un vid din care nu toata lumea mai iese sau daca mai iese, nu mai iese intreaga sau functionala. Ai cazut acolo cu primul mail explicativ sau discutie explicativa pe care ai executat-o atunci cand s-a pus pe rastalmacit (acuzat, reprosat) si ai crezut ca daca explici, va fi in ordine. Atunci ai cazut in vortex. In iad, cu alte cuvinte.

Detaseaza-te de plangaceala de victima (nu te lua prea in serios), ia-te la puricat, scobeste-te in tine cu bisturiul pe care l-a lasat pe masa si vezi mai intai de ce naiba ai ajuns cu fiecare nerv prins in lanturi (un parinte narcisist, megaloman care ti-a futut stima de sine, te-a neglijat, te-a batut, abuzat sau pur si simplu a vrut sa fii minunat ca sa poata fi parintele unei persoane minunate, doar s-a dat mare cu tine la ocazii, iar in rest erai bun de nimic, prost si urat si stramb …. si ai simtit ca esti misto si bun de ceva langa un narcisist, un “big personality” type care iaka…te vrea taman pe tine dintre toti? <Ce mandrie de cacat ai, recunoaste. Fina, e drept. Poate nici n-o sesizezi.>. Sau poate esti genul mai senzitiv si giving si ai simtit durerea din core-ul narcisistului – un suflet hemoragic care la randul lui a avut cel mai probabil un parinte narcisist printre multi alti factori (inca necunoscuti si neintelesi), dar pe un fond al tau de stima de sine scazuta molotovata cu mandria de cacat de mai sus, te-a facut sa crezi ca daca tot dai si dai si dai…va fi de ajuns, te va iubi in sfarsit si vei salva un cal verde? Sau…? Cauta-te! Cauta-te si iar cauta-te…pentru ca asa si vei gasi iesirea si poate si vindecarea.)

Faptul ca ai ajuns pe muchia prapastiei (in relatia cu un narcisist) e “vina” ta, in sensul ca propriile tale nevoi, amestecate cu tot felul de factori genetici, biologici si cu arhiva din copilarie te-au atras / impins catre o astfel de personalitate. Sexy si smart de cele mai multe ori. Interesant peste masura. Cu o stima de sine foarte ridicata (dar in realitate fragila ca untul la soare si vulnerabila la critici..de care aveai sa te prinzi mult mai tarziu). Cel mai probabil sexul dintre voi a fost exploziv si toti stim ca un sex beton leaga rarunchiural oamenii si complica lucrurile extrem de mult la nivel emotional. Pentru tine. Ca narcisistul nu le are cu emotiile prea tare, el le are cu senzatiile.

Faptul ca ai ajuns pe fundul rapei este pentru ca narcisistul te-a imbrancit fix cand trebuia sa pleci si n-ai plecat pentru ca n-ai gasit puterea in tine s-o faci si/sau pentru ca ai plecat si te-ai intors sau ai primit narcisistul inapoi dupa ce a pus in scena un spectacol impecabil. Fix in ziua aia te-a imbrancit in prapastie. Si tot atunci s-a si racit de tine, pentru ca din momentul ala nu-i mai implineai nevoile. Erai consumat deja pana dincolo de maduva. Nu mai aveai nimic de oferit. In dorinta ta de-a oferi ca sa fie bine, sa meriti sa fii iubit si ca sa alini si durerea moleculara a narcisistului, ai ramas cenusa. Ti-a luat tot, si-a umplut matul si s-a carat ca un predator respectabil incepand vanatoarea urmatorului nefericit de pus la colectia fara de sfarsit.

Daca tu ca om cat de cat normal intri intr-o relatie cautand iubirea, ca toata lumea, narcisistul nu intra din aceleasi motive. Narcisistul se drogheaza cu oameni. E dependent de oameni la nivel celular. Are nevoie de ei ca de aer si de toate senzatiile pe care le poate inhala cu ei. Narcisistul e un vid emotional, e un gol care urla dupa umplutura. Depresiile lui sunt crancene cand e singur. Se clatina din rarunchii rarunchilor. Daca te uiti in arhiva lui, vei gasi acolo colectii impresionante de consumati. Povesti spectaculoase…de consum, iubiri ca-n Bitter Moon ….toate, portrete care mai de care. In functie de complexitatea fiecaruia, probabil exista si mai moderati…daca putem vorbi de extremism moderat.

Perversitatea dracului cu traumele astea este ca te duci dintr-una in alta. In dorinta de-a scapa de una si crezand ca schimbi macazul, bang…alegi o alta, diferita, care te “alina” pe undeva sau intr-un fel. Nu le mai recunosti pentru ca prima trauma intamplata ti-a futut intregul sistem de perceptii.

Din punctul asta de vedere autodistrugerea sau zdrobirea venita din exterior – e cel mai bun lucru care ti se poate intampla. Fie mori si-ai scapat de chinurile unei vieti busite din fasa. Fie sufletul iti supravietuieste si de acolo te reincepi din nou cu perceptiile preschimbate, pe fundamentele corecte, un pic mai sanatoase. Ai o sansa la viata. Prin autodistrugere (inconstienta in cea mai mare masura), prin suferinta si durere – se distruge cine nu esti, partea tumorala din tine, partea alterata. Ar fi bine sa poti alege si sa nu trebuiasca sa se distruga nimic. Cum nu puteai alege cand erai copil sau cand s-a intamplat o nenorocire venita din senin peste tine, poti alege la capitolul pozitionare. Totul are un pret. Daca vrei sa traiesti, trebuie sa mori. Daca vrei sa traiesti tu …cine esti, cine trebuie sa fii. Daca lupti ca un nebun pentru binele tau. Daca ai credinta asta. Altfel, poti chiar innebuni.

Relatia cu un narcisist se reduce la o treaba simpla de la scena cu bang bang: tu vei muri. Si dureroasa: in chinuri.

Povestea are 4 episoade:

  1. Seductia / Cucerirea. Totul e minunat pana cand vei fi cucerit milimetru cu milimetru. Poate vei fi si cerut in casatorie. Normal, vei spune: da…chiar daca sistemul tau e pe rosu, cel putin partial. Atat te bate la cap si insista si te innebuneste si pune in spectacol show dupa show…ca nici tu nu mai intelegi ce naiba ai de tot o tii cu “nu stiu” sau “nu inca”. In conditii atat de perfecte, tu pari ala nebun si care nu stie ce vrea. Deci rational zici “da”. Fix din momentul ala, jocul asta s-a terminat. Incepe adevarul.

  2. Izolarea. Odata sedus, ca un soricel de laborator ce esti, vei fi pus la izolator pentru consum netulburat. La transator. Ca in seria aia de mini-documentare demente, Guinea Pig.

  3. Testarea reactiilor tale la violenta (emotionala, fizica, dupa cum ti-e (ne)norocul). Din asta narcisistul inhaleaza, isi hraneste porii, se implineste. Traiesti umilinte mizerabile, te insala de n-are aer, iti reproseaza lucruri si te face sa te simti nasol cu tine, multe altele. Asta dupa ce treci de faza cu primele teste cand se hraneste din reactiile tale dupa ce iti provoaca durere prin cuvinte, reactii, etc.

  4. Virulenta cand vrei sa pleci. Daca ai gasit puterea in tine sa te cari, pana aici ti-a fost. Se dezlantuie iadul. Si cum nervisorii si celulele tale sunt prinse bine in lanturi cu zale cu ghimpi, vei fi facut una cu vazduhul. In cazurile de violenta domestica, statisticile arata ca majoritatea victimelor care au si reusit sa plece, au fost ucise dupa ce au plecat. Da, e groasa. Tocmai d-aia e si clinica.

Partea buna pentru tine din tot iadul asta, daca nu ai murit sau innebunit (oficial), este ca ai aflat adevarul despre tine in cele mai mici detalii. Si daca nu supravietuiai era bine, pentru ca mureai lamurit si poate, poate si impacat. Depinde cat de bine il asimilai si acceptai si te caiai pentru raul din tine si facut secunda cu secunda de cand erai mic si pana in prezent.

Pe talpa iadului iti vezi toate faptele si gandurile si intentiile si tot. Si bune si rele. Este ingrozitor. Coplesitor. Inabusitor. Dureros peste orice masura. La fiecare rau constientizat, mori de o infinitate de ori. Te apuca depresia, apoi deznadejdea. Te inconjoara un intuneric de nedescris, diferit de orice intuneric credeai ca ai trait. E cumplit. Dar esti tu. Cumplitul ala tu esti. Ca si partea minunata pe care o vezi si care palpaie comparativ cu raul din tine, tot tu esti. Dar daca vrei sa traiesti, trebuie sa suporti, trebuie sa induri procesul asta. Este un proces care te smereste si care te invata foarte mult despre cine esti, despre cum functionezi, despre natura umana, despre cat de subtila e mandria si cum sa te feresti (cat de cat sau macar uneori) sa-i cazi in plasa…si despre cum trebuie sa fii ca sa ajungi sa ai o sansa. O sansa adevarata. In care sa fii fericit independent de orice si oricine. Poate fericit e prea mult spus, dar sa fii cat de cat bine. Si poate, cu noroc…sa-ti gasesti si persoana potrivita tie.

Partea proasta este ca daca Dumnezeu nu face o minune cu tine si pentru tine sau daca n-ai puterea de-a indura astfel de chinuri ingrozitoare, vei avea nevoie de multa terapie de recuperare, vei avea la inceput probleme mari cu asimilarea noii tale conditii, aceea de ciot, de amputat. Daca iti vei accepta noua conditie, vei avea mult de sperat si de incercat sa scoti ce-i mai bun din tine si din viata asa cum esti, asa cum ai devenit. Apoi cu o farama de noroc poate va creste pe ciotul ala un alt copac, poate un bonsai de data asta, poate mai frumos decat ar fi fost copacul care ar fi crescut daca ai fi fost intreg de mic si apoi cat de cat intreg pana la o astfel de experienta distrugatoare din temelie….si care a inceput cu mult timp in urma, de fapt…povestea cu narcisistul fiind doar varful icebergului.

Broken people. Asta e noua ta comunitate. Noua ta lume.

Cel mai probabil tot cu un broken one te vei potrivi cel mai bine. Desi e la fel de putin probabil cum e sa te potrivesti si cu unul mai putin broken. Pentru ca in realitate, extrem de putini oameni zdrobiti mai au si putere reala interioara, putinta. Cei mai multi ajung dependenti de droguri, alcool, altii nu-si mai controleaza impulsurile sexuale si ajung niste bordeluri umblatoare, altora le cedeaza mintea…si tot asa. Nu e ca n-ar vrea, dar nu mai pot. Sau mai bine articulat, neputinta a devenit mai mare decat vointa si credinta. Iar daca pot o vreme, recidiveaza. Ecoul vidului din ei ii trage inapoi. Si adevarul este ca oricand si pe aia un pic mai putinciosi ii poate trage inapoi. Rezisti cat rezisti …pana cand nu mai rezisti. You never know.

Cam asta cu colectionarii din categoria narcisistilor, oameni cu suflete alterate si chinuiti in felul lor. Din pacate, oameni care fac genocid in jurul lor, care mananca suflete la mic dejun, pranz si cina…pana cand ii opreste moartea sau vreo minune dumnezeiasca.

Cum se poate intelege deja…am trecut pe acolo.

Dupa iad…vine desertul. Mult. Lung. Aspru. Nici macar nu stii daca se mai termina vreodata pana va fi sa mori. Uneori ai impresia ca asta a fost tot. Ca asta va fi tot. Uneori te mai razvratesti in sinea ta. Dar de cele mai multe ori accepti, accepti inclusiv ideea nimicului pana la capat. Nu te zbati, nu cracnesti, mergi si tu pana cand o sa poti, incerci si tu tot ce poti sa incerci si asta e. Nu esti fericit, dar nici nefericit. Cumva esti impacat cu toate. Asa cum au fost. Asa cum sunt. Pur si simplu.

LATE EDIT: Un blog cel putin interesant al unui narcisist care scrie despre el insusi si experientele lui. Lasand alte probleme la o parte, este cel mai misto About peste care am dat vreodata pe net pana acum: http://thenarcissistwrites.com/about

.si pentru asta nu exista decat un singur cantec potrivit. Am avut mood de o versiune mai noua si mai energica care are si un video misto: