esti slabiciunea mea preferata

snow_white_and_the_apple_ii_by_thundereq-d1bhy00

snow_white_and_the_apple_ii_by_thundereq-d1bhy00Interesant si/sau Bun? Unde se termina una si unde incepe cealalta? Si ce pacaleste atat de multi oameni sa creada ca se exclud reciproc? 

Am observat ca cei mai multi oameni asociaza “bun” cu plictisitor, amputand automat partea interesanta si provocatoare a binelui printr-o asociere interesant de fundamental gresita.

Sunt incitati, chimia poate e una exploziva si atunci se “gandesc” ca de ce sa piarda asa ceva…atat de rar, ceva care in sfarsit ii face sa simta mai mult sau mai intens sau mai diferit? Ceva atat de interesant. De plin de adrenalina. De unic.

E natura umana si intr-un prim episod e firesc sa simta toata lucrurile astea. E foarte bine si sanatos sa le simti. Te fac sa te simti viu cu totul (om si femeie/barbat), sa te bucuri ca exista oameni peste masura de misto si ca uite….ii mai intalnesti si tu. Insa nu tot ce zboara se mananca. Dintr-un alt unghi…si lacomia are pretul ei.

E una sa le simti si sa te bucuri ca simti …si alta sa le ingadui la un moment inca nepotrivit sau cu un om nepotrivit, oricat de atractiv si interesant ar fi. Strunirea de sine nu inseamna sa nu dai bestiei ce-i al bestiei, ci sa stii cand s-o eliberezi si cand sa strangi lantul in jurul ei, ca sa nu-l stranga ea in jurul tau. E ceva ce-am invatat pe propria mea piele. A durut ca dracu’ de rau…nenorocita s-a luat cu os cu tot.

Depinde ce vrei de fapt: sa te balacesti in intensitatea diversitatii – o dezvoltare pe orizontala sau sa dezvolti intensitatea cu un om potrivit si langa care sa si vrei sa ramai – o dezvoltare pe verticala.

Sunt doua viziuni de viata si de a fi complet diferite cu rezultate la fel de diferite. Nu stiu daca e una mai buna ca cealalta, nici nu cred ca se pune problema in felul asta pentru ca implica putinte si cunoasteri diferite. Dar in mod clar afecteaza omul in mod diferit.

Omul tot trece dintr-o viziune in alta pana cand se clarifica care ii aduce implinirea. In niciun caz nu le poate avea pe amandoua, cel putin nu in acelasi timp. Poate incerca, fireste…dar cel mai probabil va sfarsi scindat, confuz si in mari dureri sufletesti. Cum spun si Scripturile, ne e ingaduit totul, dar nu totul ne si e de folos.

Cu cat cineva iti stimuleaza mai multe simturi deodata, cu atat e mai interesant, mai scotator din minti. Incepi sa dai in clocot. Si cumva, trebuie sa-ti incerci si norocul. Omul ala interesant si frumos si in toate felurile aparente poate fi si cel bun pentru tine. Cum sa stii daca nu incerci?

Stai ce stai, tatonezi ce tatonezi, iar daca nu iti vine vreo iluminare in plus….n-ai de ales decat sa zici “Doamne ajuta!”, sa bati la usa si sa te prezinti. Daca esti jucator. Daca esti caine batut, stai in cotet…ce sa zic.  

Multi oameni, cand dau de alti interesanti, se arunca unii intr-altii cu toate simturile si apoi au asteptarea ca acel interesant sa devina si bun pentru ei. Sa se mai transforme si in ceva. In altceva. Ori de cele mai multe ori interesantul nu devine si bun pentru ei, nevoile si asteptarile lor. Nu se mai transforma in nimic si aia a fost tot. Sau si mai rau, se transforma in suferinta.

Oamenii difera cand vine vorba de putinte si viziuni de viata, de cat de dedicati sunt cu adevarat binelui propriu si modului de-a face lucrurile bine atat fata de ei cat si fata de ceilalti cu care interactioneaza.

De la astfel de diferente incepe suferinta si durerea. Vertijurile emotionale si vidurile sufletesti. Despartirile dureroase sau relatiile chinuitoare. Golirea, chelirea emotionala. E firesc sa fie asa cand se trece cu graba peste tot ritualul si se sare direct in pat…unde cica e cunoasterea adevarata.

E ca in afaceri. Nu e totul doar o chestiune de strategie, de viziune. Ci si de tactica, de tehnica ca sa implinesti acea viziune care te ghideaza. Altfel zici ca vrei mere, dar ajungi pe tarlaua cu dude. Si cel putin o data, nu putini dintre noi, asa interesanti si inteligenti cum suntem, am ricosat si pe tarlaua asta.

Cata lume nu zice frumos una si alta? Cata lume nu vrea tot ce vrei si tu? Si cata lume chiar poate sa ajunga unde zice ca vrea? E plina lumea de vorbareti. Unii chiar excelenti. Cand articuleaza cate una, iti articuleaza si instinctele din rarunchi de-ti sar toate brusc la temperatura de fierbere. E harul lor. Ideal ar fi, ca harul tau sa fie discernamantul sau macar rabdarea..sau macar un gram de tehnica. Sa nu fii doar interesant si atat. Zmeu la vorbe si meduza la fapte. Cu alte cuvinte, un zmeu gelatinos si plangacios.

Am trait si eu cateva relatii interesante. Dar parca prea repede s-a gasit una de le-a pus capac la toate. A fost demna de premiul Zmeura de Aur din cinematografie. Fabuloasa din toate punctele de vedere, spectaculoasa in cele mai mici detalii. As fi zis ca ma paste Oscaru’ cu ea, chimie pe toate planurile, munci incununate de succes dupa succes, o broderie fascinanta si fertila in toate planurile deodata. Pentru o vreme …vreo doi ani…pana cand am ajuns in taramul putintelor si-al neputintelor individuale. In taramul puterilor proprii. Acolo am diferit fundamental si s-a fasait de-am ramas muta. Mai mult decat muta, am ramas KO: amutita, confuza, ranita, dezechilibrata si am trecut prin toata gama de trairi si variatii omenesti….de-am zis ca pana acolo mi-a fost si ca de acolo numai nebunia ma mai poate astepta.

Era si este in continuare cel mai interesant om pe care l-am intalnit vreodata. Aveam 27 de ani, avea 37 de ani in epoca aia. Pot spune fara exagerare ca m-am “antrenat” cu unul dintre cei mai buni dark-masteri. Frumos in toate detaliile, divers in fiecare celula in parte si de-o inteligenta si cultura iesite din comun. De-o nebunie si neputinta, de-un dezechilibru….tot iesite din comun. Camuflate impecabil. Arta si maiestrie in toata regula, fara cusur…pe masura inteligentei. Fascinant. Drac din cap si pana in picioare. Menit mie pentru o lectie care mi-a impartit viata in “inainte” si “dupa”. Mi-am gasit nasul, cum s-ar zice. O lectie prin care am aflat adevarul despre mine. Inevitabila, probabil. Karmica…whatever. Si pentru care sunt recunoscatoare sortii, pentru ca n-as fi vrut sa bajbai si sa o lalai o viata intreaga pe tema asta.

De atunci m-am lecuit de oameni interesanti si atat. Si tot atunci am inteles si vorba aia pe care-o tot repeta tata intr-una cand dadea de cate un zmeu neputincios: greu la deal cu boii mici.

Sunt cateva site-uri de dating un pic mai inteligente decat altele datorita modelului si matematicii din spatele lor, a cercetarii. Si care au reusit sa transforme cat de cat locurile de balteala si slobozenie in locuri cat de cat mai consistente, cel putin pe alocuri…si care sunt si foarte folosite de cercetatorii intr-ale naturii umane.

OKCupid.com e unul dintre ele, desi mai interesant decat OkCupid, dar radical diferit la concept, e 16personalities.com. Probabil or mai fi aparut si altele.

Pe OKCupid lumea raspunde la intrebari de tot felul (daca vrea, pe langa multe teste de personalitate, haioase unele) si prin tot felul de algoritmi se stabileste gradul de “potriveala” dintre oameni, asemanarile si deosebirile. In plus, e un punct bun de pornire a unei discutii. Un carlig.

Este cel putin interesant cum la intrebarea – Ce doresti sa ti se intample in viata?

a) Lucruri interesante

b) Lucruri bune

.majoritatea oamenilor raspund a) Lucruri interesante.

Probabil nu degeaba statisticile arata ca pe site-urile de dating joineaza zilnic milioane de oameni pe secunda sau ca lumea e tot mai insingurata si mai depresiva sau dimpotriva, mai sloboda, si ca tot mai putini oameni sunt cu adevarat fericiti alaturi de un om misto si potrivit lor.

Probabil nu e nimic intamplator nici in faptul ca majoritatea relatiilor interesante se sfarsesc neinteresant si inutil de plictisitor si dureros.

Ca o paranteza, la fel de interesanta este si intrebarea “Ai scris vreodata ceva pe peretele unui WC public?” Multi raspund “da”…pentru ca e cool, normal.

De curiozitate si bascalie am intrebat si eu pe cineva care se straduise mult sa-si faca un profil Molotov, sexy & smart deopotriva: si ce-ai scris cand ai scris?

Raspuns: hahaha

Este incredibil cat de multi oameni exista, inteligenti si tampiti in acelasi timp. Tampiti rarunchiural.

E misto asta cu “esti slabiciunea mea preferata” plecand de la cat de interesanti suntem si ne e chimia si interactiunea, asemanarile si diversitatile…dar mai misto decat asta si infinit mai interesanta e aia cu “esti puterea mea preferata”. Aici se cerne graul de neghina. Aici incepe si magia sa se intample.

Invariabil incepem cu slabiciunea, de cele mai multe ori ea e cea care ne aduce fata in fata, e partea de chimie care ne atrage ca magnetii, ne electrizeaza si cu cat suntem mai interesanti, cu atat e mai exploziva…dar daca nu continuam cu puterea si cu o viziune un pic mai articulata de-a fi si de viata…am facut un cacat sau cacatul praf. O tinem din explozie in explozie. O fi cu adrenalina, nu zic nu….dar in fata noastra explodeaza toate.