dintr-o alta dimineata

thoughts-morning-change-future

image

E 5.30 dimineata. Vad foarte multe stele verzi de somn. Incerc sa-mi beau cafeaua dar imi vine sa atipesc uitandu-ma la ea.

Am bus la 7. Ajung in sud la 9 dupa ce schimb in capitala. Imi ramane o jumatate de ora sa ma dezmeticesc de pe drum la o alta cafea. De obicei o beau la malul oceanului. In fata vad inca doua insule, La Gomera si Las Palmas. Mai si vad surferi. Si ambarcatiunile care duc oamenii dintr-o insula in alta. E cel mai misto moment al zilei. Nu ma gandesc la nimic…doar ma las.

O vreme o sa ma tot balansez asa intre nord si sud, de luni pana miercuri, pana se mai schimba din coordonate. Sunt cam 100 si ceva de km intre capetele insulei, dar conexiunile sunt excelente. Bus-urile sunt expres, merg pe autostrada si ajung ca vantul. 3 ore tur-retur. E un pic obositor. 2.400 km pe luna se cam simt.

Ieri si alaltaieri am mancat tone de banane si un pepene galben. In somn. Din somn. Dormeam de rupeam, ma sculam din cand in cand si dadeam iama in banane. Cu pepenele ala mic galben am adormit in brate in timp ce scobeam cu lingurita in el.

E o epoca cu multe schimbari si destul de solicitanta. Am inceput un soi de viata noua brusc si dintr-o data si obosita ca naiba. Trecerea asta dintr-o viata in alta te stoarce, desi in acelasi timp e fascinant totul. Totusi, parca viteza e ametitoare. Timpul e luat razna. Desi aici exista doar un singur anotimp, primavara care devine vară vara…si nu sunt variatii care sa iti semnalizeze trecerea timpului sau care sa te streseze sau depreseze in vreun fel, paradoxal zboara mai repede, il simti mai acut.

Acum o saptamana am avut proasta inspiratie sa ma uit inapoi. M-am facut stana de piatra si d-abia am trecut de zile. Mental. Cu totul, de fapt. M-a luat asa o ameteala si-o zapaceala de n-am mai vazut nimic.

Cel mai greu in viata asta mi-a fost sa raman neutra. Ca stare. In momentele grele cu mine sau grele cu viata si cu oamenii. Adica daca tot am un gram de putere macar sa nu-l risipesc pe vreo depresie sau stare proasta, reactiva, negativa. Sa ma conserv. Sa bag schimbatorul de viteze in punctul mort, sa trag frana de mana si sa stau asa pana imi vine veselia neconditionata, pana cand chimia se reconfiguraza, sa nu mi-o ia nava in marsalier de capul ei. E o ditamai alegerea si asta. N-am nicio indoiala ca e alegere curata.

Privitul asta inapoi e paralizant. Strica tot. Sabotaj curat. Poti sa privesti inapoi si fara sa ai vreun gand, doar asa din reflex…e la fel de ametitor. Iar apoi e ca si cand intri cu buna stiinta pe un drum infundat sau inchis. De ce ai face asta?

M-am invatat sa fac orice in momentele alea, numai sa nu ma traga curentii de dinainte. Sa ma uit in soare, sa merg asa pana fac bataturi, sa miros toate florile de pe strada, sa-mi ingrop mainile si picioarele in nisipul fierbinte, sa alerg, sa beau o cafea in cel mai frumos loc care exista, sa ma rog…orice, numai sa nu am niciun gand. Si nicio umbra pentru ce-ar fi putut fi si n-a fost sau pentru ce nu este inca. Ci doar bucurie pentru tot ce este. Zbor fara turbulente sau zbor lin in ciuda turbulentelor.

M-am luat cu postarea asta si am ajuns in statie in acelasi timp cu bus-ul meu.Adica l-am pierdut. N-are nimic. Iau altul care vine acum la 7.15. Nu e expres ca ala de dinainte dar e foarte bun si nu ajung tarziu. In plus mai vad din orasele cu asta. Doar inceputul lor.

E liniste. E racoare de vara. Desi nu suport sa ma trezesc dimineata, imi place la nebunie dimineata devreme. E foarte multa prospetime. Curatenie. Claritate.

Poti sa fii intreg la orele astea.

(postare de pe mobil. cateva zile dupa)