MI-E DOR ?

fa-ti-timp-o-poezie-frumoasa-de-rudyard-kipling-1-728

Mama cu tata au avut o poveste complicata. Au fost asa…ca doua comete care s-au cocnit violent una de alta. Nu stiu daca s-au iubit, in felul lor salbatic complet s-au iubit cumva, totusi. Au avut o casnicie chinuita timp de 11 ani, au divortat cand eu aveam 10 ani, mama s-a recasatorit de doua ori, el niciodata. El a trait mai mult in izolare dupa ce i-a murit tatal. A ramas in casa parinteasca la tara cu mama lui, bunica Ana Jana. S-a intors din Germania, de unde plecase pe la 40 de ani, a renuntat la afaceri si s-a implicat in comunitatea locala: profesor de matematica, politica, vice-primar, agricultura. Oamenii veneau mereu la el sa se sfatuiasca. Apoi cand si bunica s-a dus, a ramas singur acolo. Si tot singur a si murit in primavara lui 2012.

Am perceput mereu auto-izolarea asta a lui ca pe o pedeapsa pe care si-a aplicat-o singur pentru unele greseli din tinerete, fata de noi si fata de mama, pe langa altele din gandurile lui. Dar cum n-a vorbit niciodata despre ce era in sinea lui, n-ai fi putut observa asta fara o atentie mare la el. Apoi el era asa…ca o statuie, de-o forta iesita din comun, ca un Decebal…greu de citit in inima lui, greu de abordat, greu de trecut peste asprimea lui aparenta si umorul lui cinic.

De-alungul timpului el a tot vrut-o inapoi pe mama, dar tactul n-a fost niciodata punctul lui forte. Iar mama n-a mai reusit sa-si depaseasca nervii pe el din trecut. Chiar daca prezentul era diferit mult. Apoi poate prea multe poduri fusesera deja arse.

Nu prea s-au inteles unul pe altul sau daca s-au inteles in sinea lor, n-au stiut sa-si arate. Poate au fost prea orgoliosi sau poate lipsa respectului reciproc din trecut, de pe vremea cand erau mai tineri si mai debusolati a cantarit prea mult, n-au stiut cum sa-si repare erorile unul fata de altul. Ei doar se mai intorceau unul la altul si atat. Nimeni nu spunea nimic si niciunul n-a inteles din asta ca celalalt de fapt vrea sa repare ceva. Au fost salbatici rau. Amandoi. Si asta i-a pus in mare incurcatura.

Prea multa neiertare. Prea mult orgoliu. Prea multa razvratire. Pentru prea mult timp.

Cand el a murit, mama a fost devastata. Nu ma asteptam sa o darame atat de mult disparitia lui. Pentru ca toata viata a fost enervata pe el. M-a luat printr-o surprindere totala. Era amutita pur si simplu…cadea din picioare. A stat sa-l vegheze toate secundele pana dincolo de inmormantare.

*** Later edit: cu putin timp inainte sa se duca, mama i-a facut cadou o punga plina cu sosete de lana. Colorate in toate felurile si fara sa fie una ca alta. Iar calcaiele toate alandala, maica-mea n-a stiut niciodata sa faca calcaie normale la sosetele pe care le tot facea dand la andrele. Serioasa i-a intins punga. Serios el a luat-o si s-a uitat in ea. Le-a purtat. Cum a purtat un milion de ani si o vesta maro cu alb pe care tot ea i-a facut-o…si verigheta. ***

Zilele astea a putut sa scrie o poezie pentru el. Lui.

MI-E DOR ?

Iubitule, vreau sa-ti spun ca-ti multumesc

Ca m-ai facut asa mult sa doresc

Familie, copii si casa noastra,

Prezent si viitor cu flori in glastra !

_ _ _

Dar anii au trecut si tu te-ai dus

Si ma intreb mereu unde ai pus?

Atatea ganduri, atatea indoieli

De parca n-am trai si azi, ci numai ieri.

_ _ _

Ce te-a facut sa fii un razvratit?

Pe insasi viata cu care-ai fost sortit ?

Ne-ai parasit si te-ai facut naluca

In drumul mare, cu asa dor de duca.

_ _ _

Si te-ai tot dus, dar sita vietii cerne

Si-ti da noroi in loc de pat cu perne

Si boli si suferinte si necaz

Singuratate multa si moarte, dupa caz.

_ _ _

Si ne-ai lasat cu fata-ntoarsa-n sus

Ne este dor de tine ca te-ai dus.

Te-ai ratacit pe tine-n infinit

Si m-ai lasat cu ce mi-ai daruit!

_ _ _

Cei doi copii ce-s stalpul vietii mele

Sunt si frumosi harnici, sunt stele intre stele

Ne mai gandim la tine si-ti dorim

Iertare multa-n ceruri caci TOTUSI TE IUBIM !