uneori iubirea se intampla ca un ricoseu

bonsai

 

Uneori iubirea se intampla ca un ricoseu si te arunca in povesti aparent inoportune – cu care nu stii ce sa faci, care nu-ti trebuie si pentru care n-ai loc si nici planuri, intalniri aparute asa din senin ca dintr-o eroare de sistem sau dintr-o joaca sau poate chiar neatentie … sau poate chiar pe fondul vanitatii – si care insamanteaza in tine un sambure de bonsai care creste silentios fara ca tu sa ai habar, ca o tumora, prin locuri din suflet de care nici nu stiai ca exista.

Iubirea ricoseu nu e o poveste de dragoste, ci o poveste despre iubire, exceptia aia … cu care rareori doi oameni stiu ce sa faca. Bonsaii aia care doar au crescut, dar niciodata n-au inflorit din lipsa de apa si lumina. Care te sperie pana la ameteala si te bantuie pana la cutremurare. Pe care ai alege-o doar pe patul mortii cand nu vei mai fi avut nimic de trait si pierdut, dar care totusi te-a bantuit toata viata si ai cautat-o in fiecare om intalnit si atins ulterior.

Poate de fapt iubirea e o exceptie si atunci asa e firesc sa fie. Inoportuna si scotatoare din minti. Si probabil d-aia sunt atat de putine cupluri fericite si implinite pe lumea asta iluzorie, pentru ca risca si aleg exceptia.

Cantecul asta m-a facut sa-mi aduc aminte de gandul asta: