drumul pe care nu l-ai ales


 

Care e punctul de cotitura din viata ta, acea rascruce, unde prin alegerea pe care ai facut-o nimic nu a mai fost la fel?

Paranteza:

Cu prietenii mei virtuali solveri, majoritatea inovatori, cercetatori si oameni de stiinta de prin toate colturile lumii, am cele mai misto conversatii, dincolo de faptul ca invat de la ei o gramada de lucruri, ca sa nu mai spun cate aflu despre viitorul imediat si indepartat in toate domeniile posibile.

Au un umor iesit din comun, caractere si personalitati remarcabile. Am visul-plan ca intr-o zi sa iau lumea la picior ca sa ii intalnesc pe fiecare in parte, sa le cunosc familiile, prietenii si sa merg la ei la munca. Sa am asa 2-3 saptamani, poate chiar o luna in care sa ma ocup doar de chestia asta. Astfel de intalniri nu “patesti” prea des in viata si e genul de amintire care face toti banii. Doar pentru ca am dat unii de altii, ca suntem contemporani si comunicam regulat unii cu altii e un privilegiu. 

Eu sunt genul care e in stare sa strabata lumea pentru un om misto – doar ca sa cinez sau dejunez cu el. Ar fi o masa extravaganta si prea scumpa pentru unii cu mentalitati mai temperate si precaute, poate mai intelepte, chiar – dar pentru mine lucrurile nu stau asa si banii nu inseamna nimic, nici cand ii am, nici cand nu-i am. De cand am iesit din inertia din trecut cu firma si altele care m-au tinut captiva prima parte a vietii, mai mult ca niciodata fac lucruri de genul asta daca se nimereste sa am 3 lei in buzunar. Daca nu am, ma multumesc ca pentru moment sa construiesc oportunitatea si la primul exit door sa rezolv problema. Cel mai misto e atunci cand dau peste oameni care sunt cel putin la fel. Cu aia iese cel mai tare bungee-jumping si brusc se topesc toate limitele dintre noi si ale imposibilului. Cotizez si eu, cotizeaza si ei, punem una peste alta fiecare ce are si ce poate si incepem pictura unei noi amintiri spectaculoase.

Inchid paranteza.

Un prieten, profesor de la o universitate din State, biologist si social scientist, coleg solver in trecut care e uimit de neconventionalul profilului meu (eu suspectez ca e mai uimit de cum supravietuiesc eu cu datele astea si de viata mea nesupusa conventiilor de la un capat la altul) m-a intrebat zilele trecute care a fost punctul cel mai mare de cotitura din viata mea – unde prin alegerea mea, stand intre doua drumuri complet diferite si necunoscute, totul s-a schimbat radical si nimic nu a mai fost la fel.

S-a ales cat ai clipi dintr-un ochi (eu download din cap prin scris cu o viteza uluitoare pana si pentru mine uneori, am un procesor razna total – cred ca e un skill nou) cu un material scurt (dar lung pentru o intrebare din 3 cuvinte), respectiv un cu totul alt tip de viata, plina ochi de puncte de cotitura si de alegeri zilnice care dintre care mai neobisnuite – care fiecare in parte a modelat totul radical, nimic nu a mai fost la fel, a intors totul invers in modurile cele mai neasteptate si m-a scos din cele mai mari belele si situatii imposibile. Uneori dimpotriva, m-a bagat in rahat, dar prin noi alegeri am tasnit afara – e adevarat, de cele mai multe ori in alte taramuri, complet necunoscute – unde am luat-o de la capat cu punctele de cotitura.

Recitind ce i-am raspuns, mi-am dat seama ca mie cel mai rau mi-e frica de frica.

Plecand de la poemul lui Robert Frost – “The Road Not Taken”, isi punea problema sa ma dea exemplu la studenti intr-un curs pe care-l tine semestrul urmator.

Poate o sa ajung speaker la studenti. Asta inca n-o facusem. Dar daca la studenti e bine pentru inceput si doar “study case”, n-am nimic impotriva. Am un portofoliu si de “Asa da!” si de “Asa nu!” in toate planurile si sub-planurile posibile de viata, pe alese, dupa gusturi si preferinte. Asumate, mestecate, digerate si inramate. Multe aproape uitate de la atatea randuri de piele cate am schimbat. Si cine stie cat de mare e necunoscutul din fata, cate planuri si sub-planuri or mai fi?

Nu stiu asta si nici ce va mai fi – eu in general nu stiu nimic, crosetez totul din mers – cel putin in perioada asta de viata (initial n-am vrut sa fie asa, m-a impins viata, eu m-am enervat si am impins-o inapoi si in final a ajuns sa-mi placa si sa ma fascineze), dar merita sa va puneti si voi intrebarea asta.

Iar daca aveti chef sa lasati un comentariu cu experienta voastra pe tema punctelor de cotitura din viata (si cele date ca provocari independent de alegerile voastre si cele generate prin alegere la rascruci) ar fi foarte interesant si inspirant, cel putin pentru mine.

The Road Not Taken

by Robert Frost

Two roads diverged in a yellow wood,

And sorry I could not travel both

And be one traveller, long I stood

And looked down one as far as I could

To where it bent in the undergrowth;

_ _ _

Then took the other, as just as fair,

And having perhaps the better claim,

Because it was grassy and wanted wear;

Though as for that the passing there

Had worn them really about the same,

_ _ _

And both that morning equally lay

In leaves no step had trodden black.

Oh, I kept the first for another day!

Yet knowing how way leads on to way,

I doubted if I should ever come back.

_ _ _

I shall be telling this with a sigh

Somewhere ages and ages hence:

Two roads diverged in a wood, and I

I took the one less travelled by,

And that has made all the difference.