la inceput am spus NU: sa fie pace, sa lasam tot in urma si sa mergem inainte


 

Cand un bulgare urias de fraude si inselaciuni a venit peste firma noastra in 2008 (sub-contractori care au incercat sa saboteze proiecte mari si sa fure necontenit sau furnizori care livrau produse contrafacute in proiecte si faceau falsuri in acte sau clienti care dadeau teapa) si cand in urma acestui context am pierdut ametitor de multi bani si bunuri, am vrut sa nu ma lupt, sa nu contraatac. Am vrut sa zic: da-i incolo, sa mergem inainte si ne revenim noi din mers, sa nu periclitam toata istoria de 10 ani a firmei si tot ce mai avem ci sa folosim ce-a mai ramas ca sa mergem inainte si sa ne redresam.

Asta dupa ce epuizasem varianta concilierii pe calea pacii, unde am esuat epic, pentru ca raufacatorii nu iti dau banii inapoi de buna voie si nici nu recunosc ca au furat sau ca umbla cu inselaciuni si viclenii. Ca sa reusesti pe calea pacii, ambele tabere trebuie sa-si doreasca pacea si sa aiba in comun un grad minim de responsabilitate sociala, altfel oricat de bun negociator ai fi sau oricat de tare si ingenios ti-ai juca cartile, nu ai nicio sansa si atunci iti raman doua variante: litigiile sau continuarea activitatii cu pierderile aferente, daca aceasta mai este posibila.

Asadar, mi-am lasat deoparte toti nervii si frustrarile, mi-am sortat nevoile si obiectivele personale de cele ale firmei si m-am gandit la toata munca de pana atunci, la oameni si la familie incercand sa nu ii sacrific sau sa-i trag intr-un razboi care ar fi putut fi doar al meu personal sau o masura care s-ar fi putut dovedi distructiva, chiar daca o mare parte din mine se impaca extrem de greu cu asa conduite negative greu de acceptat si asimilat odata ce-ai fost profund negativ afectat de ele. Chiar daca ei, la randul lor, isi gaseau cu greu puterea sa accepte o astfel de realitate despre noi; firma noastra a fost o firma mica care a tot crescut cu timpul, o firma foarte competitiva si bataioasa, cu oameni extrem de legati intre ei, cu valori morale solide, foarte muncitori si creativi – reusind astfel sa supravietuim in infertilitatea economica din Romania si sa avem reusite spectaculoase pentru dimensiunea noastra.

Atat ca om cat si ca lider in povestea asta, frustrarea ca nu reactionez la asa ceva era coplesitoare si ma facea sa ma simt in ultimul hal si ca un lider de carton, de 2 lei. Ma umplea de agresivitate, scarba si revolta si cu foarte mare greu imi puteam gestiona emotiile la intensitatile alea. In plus, facand o estimare a ceea ce inseamna in termeni de bani, efort si uzura o astfel de lupta, nici nu aveam astfel de resurse si m-ar fi oprit complet din a merge cu afacerea inainte. Era moarte sigura pentru firma si pentru noi toti, cu atat mai mult cu cat ne-am fi si indatorat si mai mult si nici nu am fi avut cu ce alti bani sa incepem altceva de la zero. Deci optiunile erau limitate.

Intr-o prima faza, am ales sa nu ma lupt cu nimeni si sa-i las pe toti in plata Domnului. Ca sa recuperez pierderile, am acceptat si proiecte individuale, ca freelancer si munceam la o suta de capete ca sa sparg cercul vicios in care intrasem, ca sa nu las barca sa se scufunde. Tot ce castigam se ducea pe cheltuieli curente, rate la banci si creditari de firma. Oamenii trageau tare. A trebuit sa ne mutam cu birourile din Bucuresti in Ploiesti, sa ne restrangem, au facut naveta, s-au chinuit saracii, dar nu cracneau si erau vii pe baricade. Extrem de loiali pana in panzele albe.

Fiind anul 2009 deja, lumea o luase razna total in tara, s-au dat tepe ingrozitoare si s-a furat enorm in anul ala si multi s-au jefuit unii pe altii in toate felurile posibile. Iar politic, mai dezastru ca atunci n-a fost niciodata. Atat de dezastru incat au distrus mediul privat din temelii. Asa-zisa dreapta de atunci. O alta nenorocire … sa ai lideri in fruntea tarii fara carte, fara valori morale, impotriva intereselor tarii si cu caractere atat de discutabile. Nu am scapat nici eu de curentul asta de nebunie, coruptie si indiavolire.

Faza asta cu mine in defensiva a tinut cateva luni pana cand m-am trezit intr-o zi cu o avalansa de hartii de la judecatorii si tribunale din tara – prin care aflam ca toti calaii mei vroiau sa jefuiasca mai mult. Unii cereau sume inventate, altii falsificasera acte ca sa se imbogateasca necuvenit, altii falsificasera alte acte si faceau inginerii financiare ca sa scape de taxe si trageau dupa ei pe cine puteau, altii au atacat doar pe principiul “hotul striga hotul” ca sa isi acopere inselaciunile.

O parte imi fusesera prieteni apropiati si colaboratori de-o viata, le dadusem de munca mereu si ii trageam dupa mine cat puteam ca sa le fie si lor bine – iar tradarea lor si dezbracarea lor de caracter, tot arsenalul de manipulare pe care l-au brodit impreuna cu nevestele lor prin spatele usilor si alea prietene tot de-o viata, cred ca a durut cel mai rau pentru ca ma decapitau tocmai oamenii ai mei din interior. Prosperitatea i-a corupt, vroiau si mai multi bani si mai multa putere, cu orice pret.

Dintr-o data pierderile de pana atunci se inmulteau brusc cu 10000…000 la care se adauga faptul ca ne distrugeau complet vietile, noul val de jefuire intrand deja in bunurile si toate planurile din viata personala. Atacau toti deodata…si la toate astea s-au mai adaugat si abuzurile statului si tot felul de greseli ale functionarilor care ne-au vlaguit pana am reusit sa le scoatem la lumina, pentru ca ne blocau conturile si luau cu japca sume calculate gresit, in dezavantajul nostru bineanteles.

Peste toate astea, am cazut prada si unei fraude cibernetice care m-a lasat piele in 2009, intr-una din incercarile mele de-a evolua mai mult ca independent. A fost si anul cand infractionalitatea cibernetica a explodat in toata lumea. In prezent, daca citesti rapoartele si statisticile internationale, te ingrozesti de jungla din online…dar mai mult te ingrozesti de neputinta autoritatilor de-a combate sau de-a frana infractionalitatea cibernetica, de cat de fragile sunt sistemele si afacerile virtuale. Suntem pe cont propriu mai mult ca niciodata.

Dintr-o data nu mai aveam de ales. Intrasem pe surviving mode si aveam in fata mea o situatie de criza iesita din comun si care depasea granitele afacerii, ne ameninta integritatea si viata la toate nivelele existentei noastre. Dar nu doar ca o ameninta, dar deja ne lovea in plin, ne matura pur si simplu, ne desfinta si ca afacere si ca oameni, ne oprea in loc destinele.

Dupa aproape un an de aparare mereu pe ultima suta de metri, fie din cauza lipsei de resurse, fie din cauza ca erau prea multi si prea multe impotriva carora trebuia sa ma apar, cu bani mereu facuti in ultima secunda – fie imprumutati, fie facuti pe te miri unde din ce imi mai pica mie de munca sau din ce premii mai luam cand rezolvam noaptea pe genunchi probleme pentru americani sperand sa si fie alese ca sa mai fac bani, eram deja in ultimul hal de extenuare, iar firma paralizata complet. Cautam oportunitati individuale in toate partile, si in tara si in afara ei, ca sa pot iesi din situatia asta, ca sa pot sustine firma si oamenii in toata lupta asta si sa reusim sa-i supravietuim. Piata era paralizata si blocata, nu se vindea nimic din ce puteam vinde, iar guvernul si presedentia, ambele de-o incompetenta rara amplificau dezastrul si mai rau. 

Am adunat oamenii si furnizorii si le-am explicat situatia ca sa poata alege si sa se poata pozitiona cat mai bine pentru ei. Toti au ramas alaturi de mine mai departe, iar furnizorii si alti oameni carora deja le datoram bani au ales sa creada in mine si sa ma astepte cat va fi. Au fost insa si care au devenit si mai sangerosi atunci si extrem de virulenti.

In alti 2-3 ani care au urmat, unii din familie n-au mai rezistat si au mai sarit din barca, lucru care ne-a destabilizat si mai rau, pierzand si mai mult…inclusiv si dintr-ale lor. I-am inteles. Furnizorii si o parte din datorii am reusit sa le acopar, iar unii deja nici nu mai sperau sa mai vada vreun ban de la mine dupa atata vreme, iar ceilalti si-au gasit de munca in alte parti, nereusind sa ne salvam decat vietile noastre proprii in final, firma pierzandu-se.

In anul ala cand au atacat toti deodata inca o data si apoi in continuu an dupa an dupa an…tarandu-ne intr-o mocirla cleioasa si de cea mai joasa speta, mi-am schimbat radical alegerea si am intrat in lupta. Neavand bani sa atac, doar m-am aparat intr-o prima faza…dar intotdeauna mi-au venit bani pe ultima secunda si am atacat in interiorul apararii in ultimul minut de joc. Am invatat continuu lucruri noi, am citit toate codurile din scoarta in scoarta si din stiinta dreptului si din cea contabila si financiara, citeam carti de strategie, Biblia, m-am adaptat, am folosit strategii dintre cele mai neconventionale, am schimbat o duzina de avocati si mi-am depasit orice limita fizica si mentala in razboaiele astea.

In toate cazurile, fara nicio exceptie, am scos adevarul la suprafata in acte si in aproape toate cu o singura exceptie am avut parte si de dreptate in final…chiar daca drumul a fost presarat cu multe nedreptati, incompetente si injustitii. In exceptia aia, chiar daca eu n-am putut obtine dreptatea, desi adevarul era negru pe alb stabilit de autoritati – a obtinut-o Dumnezeu si atacatorul ala n-a vazut niciodata un leu si intre timp nici nu mai exista.

In toate cazurile, fara exceptie am recuperat banii, inclusiv de la criminalii cibernetici, 3 ani mai tarziu. Iar in unele cazuri am reusit sa-i si indatorez la mine, sa-i transform din falsi creditori in debitori reali. Toti banii s-au dus automat pe datorii, incasarile fiind deja gestionate de un administrator judiciar iar eu in continuare, cu bani recuperati, traiam de la o zi la alta. Mai am un singur caz unde nu am cerut despagubiri, pentru ca d-abia am terminat judecata in civil unde am demonstrat inselaciunea in contract si acum vom cere despagubirile pe cale penala, firma fiind in procedura insolventei si fiind drum inchis pe cale civila.

O alta lupta vlaguitoare am dus-o si cu admnistratorul si lichidatorul judiciar si in instanta si in afara ei, care a dat verdicte in afara realitatii, spunand in rapoartele lui catre instanta ca eu am atras firma in litigii, avand degeaba hartii in fata – nefiind capabil si neavand competentele sa le proceseze corect si ce-i mai rau, neinteresandu-l. Ba mai mult, ingaduind la masa credala toti hotii si nealuand nicio masura in sensul asta, desi avea toata documentatia si instrumentele la dispozitie, iar legea chiar obligandu-l in acest sens – sa depuna toate diligentele, meseria lui avand primordial un scop social. Un alt fenomen de ampoare si profund cancerigen pentru economia romaneasca, pentru ca eu nu am fost o exceptie, ci o regula. Lucruri care mi-ar fi putut atrage mie raspunderea, dar care mi-ar fi si afectat reputatia profesionala punandu-mi-se in portofoliul meu de management un faliment generat in principal de fraude, in niciun caz de erorile mele.

S-a jucat extrem de dur si extrem de murdar, iar nivelurile de stres au depasit orice inchipuire si estimare. Ca profesionist, cea mai mare provocare a mea a fost “Cum sa imi infrang raufacatorii cand ei nu respecta nici o regula, iar eu trebuie sa le respect pe toate? Cand ei au bani cu nemiluita, iar eu nu mananc cu lunile si traiesc din apa de la chiuveta, soare si rugaciune?”

Mi-a dat Dumnezeu inspiratie si pe fiecare atacator in parte l-am infrant cu armele lui proprii, aplicand strategii dintre cele mai neconventionale si demne de filme. Deasemenea mi-a mai dat un aparator, ultimul din multi care au tradat pe parcurs, care a ramas cu mine in joc pana la capat si care a facut cu mine o echipa extraordinara si greu de invins. Ne-am luptat cu cabinete de avocatura mari, de fosti sau actuali ministri si secretari de stat si le-am invins punandu-ne cunoasterea si aptitudinile laolalta. Cand scoti adevarul la suprafata si e scris negru pe alb, nu mai poate nimeni sa faca nimic, oricine ar fi.

In tot tavalugul asta, a existat un caz, prieteni vechi cu copil mic acasa si care mi-au cerut disperati ajutorul intr-o situatie limita pe care el o avea la munca, el ocupand o functie de conducere in industria filmului, in studiouri. Eu urma sa joc un rol de consultat in toata ecuatia. Nu am banuit nicio clipa ce ganduri aveau si nici ca de indata ce el isi va rezolva situatia cu ajutorul meu pe consultanta, nu-mi va mai da banii. Am avut noroc ca jumatate din contract l-am facut cu studiourile si asa mi-am luat o parte din bani si nu am fost complet pagubita. Dar cand a venit clipa sa isi plateasca si el jumatatea cealalta a schimbat foaia.

In legatura cu acest caz, care de altfel in plan personal m-a durut foarte tare la momentul ala, aveam o documentatie perfecta sa-i frang dintr-o singura lovitura si nu doar sa-mi recuperez banii, dar sa ii scot si datori cu dobanzi si penalitati pentru toata perioada care trecuse si urma sa treaca pana la incheierea procesului, iar automat el sa aiba si probleme mari la munca deorece trebuiau dezgropate acte din gestiunea studiourilor, acte pe care el se dosise ca sa isi justifice teapa.

A fost singurul caz a carui soarta a fost pusa integral in mainile mele in cel mai nevralgic si hemoragic moment al meu, cand si 1 Euro conta ca sa ajung la ziua de maine cu bine si nu mai exista nimic de care sa ne putem agata. Iar banii cu care el ma pagubise erau salariul mediu din Romania pe vreo 2 ani. Adevarul era clar ca lumina zile si judecata ar fi durat foarte putin sa se transeze dreptatea. Toti avocatii mi-au confirmat, nu era doar stiinta mea. Era un caz clar si simplu ca lumina zilei, cu nicio dovada interpretabila.

Am stat si m-am gandit multe zile. La sfarsitul acestor zile de gandire, am ales sa nu-mi exercit puterea fata de ei si sa renunt la judecata si la banii mei.

Am ales asa cu ei, pentru ca mi-au venit in cap vorbele tatei, Dumnezeu sa-l ierte, care imi spunea mereu ca sa nu ajung in tribunale cu familia si prietenii, oricat de tare m-ar pagubi daca sta in puterea mea asta si pot evita si inca mai pot alege. Era asa, o credinta de-a lui de nestramutat pe care nu o explica niciodata. Cumva, in tot procesul meu de alegere de atunci, vorbele tatei m-au facut sa imi bag sabia la loc in teaca, sa ma intorc pe calcaie si sa reintru in campurile mele de lupta. A fost o alegere foarte grea, nu cea mai grea dar printre cele mai grele si care nu ne-a facut deloc viata mai usoara, ba din contra. A fost deasemenea, o alegere luata impotriva tuturor alor mei care au acceptat foarte greu tradarea asta si alegerea mea sa-i las in plata Domnului.

Ce vreau sa spun prin acest caz aparut in mijlocul celorlalte – este ca exista momente in situatii in care ai fost lovit sau tradat sau cand supravietuirea insasi iti este amenintata, cand este foarte usor sa te transformi in ceva sau cineva mai rau decat raufacatorii tai si ca sortarea emotiilor negative este un proces continuu care trebuie sa se intample astfel incat la fiecare pas pe care il faci sa te asiguri ca inca esti manat de intentiile si motivatiile cele mai corecte si curate si cand trebuie sa poti cantari si alege lucrurile cu alte masuri.

Exista un nivel cand raul din afara ta corupe tot raul din interiorul tau si toate slabiciunile care exista in tine, iar momentul ala se intampla cand ti-e mai rau cu putinta…pentru ca acolo are loc coruperea cu adevarat, cand insasi viata si supravietuirea ta sunt miza de viata si de moarte.

Pe masura ce te slefuiesti si ajungi tot mai bun in combat, tentatiile se inmultesc si gheata pe care mergi si care separa binele de rau devine tot mai subtire. Ai devenit mai puternic, iar puterea corupe. Trebuie sa ai foarte mare grija sa nu cazi in aceasta capcana. Supravietuirea ta sta intr-o singura cheie: intentiile. La final de zi si de viata totul se reduce la tine si la Dumnezeu si este ceva ce nu trebuie sa uiti niciodata. Alegerea aia a fost o forma de-a ma auto-smeri intr-un moment cand toata puterea care imi statea in palme striga si revendica: sange!…si aparuse intr-un moment in care aveam nevoie de tot ce e mai bun in mine. 

Despre intentii, din perspectiva caderii si rezidirii mele voi scrie intr-o alta zi.

Despre trairile mele din toti acesti ani, am mai scris pe alocuri si cu siguranta voi mai scrie uneori, chiar daca multi le percep intunecate sau vulnerabilitati.

Despre fiecare minune intamplata, la fel…voi scrie.

In incheiere:

Nu m-am luptat din placere si nici ghidata de dorinte personale sau de imbogatire altfel decat prin munca cinstita. Am cautat mereu pacea si chiar si cand am fost pagubita, am cautat sa nu pornesc o razmelita si sa merg mai departe.

Totusi, Dumnezeu nu mi-a ingaduit o atitudine pasiva in fata la atata rau si m-a vrut in lupta. M-a fortat sa lupt impotriva voii mele si m-a invatat sa ma lupt cum putini sunt in stare si intr-un mod in care sa invat sa-mi stapanesc tot raul din mine si sa-l transform in bine, in aptitudini si in avantaje. M-a trecut prin toate masinile de tocat si prin toate cuptoarele. In luptele astea m-a invatat enorm de mult despre natura umana, acolo m-a calit si acolo m-a facut un profesionist mult mai bun, dar peste toate o persoana mult mai buna si mai puternica. Acolo m-a facut constienta de puterea si prezenta Lui, de mine, de viata si de rostul lucrurilor dar mai presus de toate de iubirea Lui pentru oameni si a oamenilor unii pentru altii si de importanta acesteia pe pamant si in viata.

Cunoasterea naturii umane si lectia iubirii sunt cele doua mari lectii ale vietii mele de pana acum. Inca de foarte tanara le-am primit si sunt recunoscatoare pentru asta, deoarece nu voi duce o viata de cautari de acum incolo si nici de regasiri, deoarece mi-au oferit o viziune foarte clara asupra vietii.

Viata, pacea si linistea sunt lucruri care trebuie aparate si protejate, odata primite si gasite. Este o realitate a tuturor vremurilor si suntem departe de lumea aceea ideala in care lucrurile stau altfel. Este imposibil sa fii un bun aparator detinand doar calitati de diplomat, om, profesionist si atat. Fiind doar un “senator”, intelectual. La nevoie, cand integritatea si viata ta, a familiei si a oamenilor tai sunt amentintate trebuie sa ai si stiinta si putinta de-a te lupta efectiv, de-a intra in combat, de-a fi gladiator, de-a fi si un bun general. Indiferent ca esti in zona afacerilor, asa cum am fost eu si unde astfel de lupte sunt la ordinea zilei sau in orice alt taram. Nu este un sfat. Este o stare de fapt.

Pe margine vor fi intotdeauna spectatori, judecatori si oameni cu multe pareri, chiar daca ei in viata lor nu au trecut prin ce treci tu sau nu au ocupat sau nu s-au remarcat cu performante executive sau in leadership: unii te vor judeca ca profesionist, altii ca om, altii ca barbat sau femeie, unii te vor face psihopat sau nebun de legat, altii frustrat, altii sangeros, altii te vor scuipa, altii te vor umili, unii iti mai dau si ei una daca pot. Prea putini se vor inghesui sa cerceteze adevarul inainte sa iti sara la beregata. Intotdeauna vor exista si cei care te vor intelege sau daca nu te vor intelege vor sta cum pot ei alaturi de tine, fiinta lor intelegand pe alte cai mai tainice.

Vor fi perioade intregi (ar fi bine sa fie doar clipe, dar in realitate sunt perioade de luni sau chiar ani) cand vei ezita, te vei clatina, te vei indoi. De tot si de toate. Inima te va insela, mintea se va altera. La asa intensitati si presiuni, fiinta umana este supusa multor provocari si transformari.

In fata ta si deasupra tuturor este intotdeauna Dumnezeu si constiinta ta. Constiinta nu se va altera niciodata. Intentiile traiesc in constiinta. Daca iti urmezi constiinta, gheata aia subtire, permanent miscatoare si mereu altfel dintre bine si rau nu se va rupe niciodata sub picioarele tale, intentiile tale intotdeauna vor fi bine sortate si chiar si atunci cand te vei mai tulbura sau le vei mai bramburi, se vor aseza foarte repede in ordinea corecta, confuzitatile se vor topi toate…iar tu nu vei da gres.

Chiar si atunci cand totul pare pierdut sau de necucerit sau de nesuportat iar intunericul te-a inconjurat din toate partile, cand esti neanteles sau judecat stramb si cu asprime, cand nu vei primi mila si blandete de nicaieri…te vei avea pe tine si pe Dumnezeu si asta inseamna ca ai totul, vei avea puterea si curajul sa nu renunti, sa mergi inainte, sa rezisti, sa induri…iar mai devreme sau mai tarziu vei razbate din nou.

Sfantul Isaac Sirul spunea: Daca nu ne minunam de Dumnezeu, inca nu L-am cunoscut.

Eu am avut parte de lucruri iesite din comun in toata aceasta experienta, imposibil de intamplat, minuni in adevaratul sens al cuvantului si care depaseau orice putere si putinta omeneasca, de un Dumnezeu viu care a lucrat mana in mana cu mine pas cu pas si care m-a scos mereu la un liman. De fiecare data cand eu ma terminam, incepea El. Nu am cum sa nu Ii dau slava si sa nu ma minunez de El.

Nu as fi supravietuit nicio clipa intr-un context atat de toxic si pe o durata atat de lunga (7 ani) doar jucand cartile propriei mele putinte si cunoasteri. Daca nu as fi murit sau imbolnavit grav (desi sanatatea nu mi-a ramas neafectata), as fi ajuns cu usurinta la vreun spital de boli psihice. Dumnezeu mi-a aratat ca sunt mult mai mult decat eu stiu, ca realitatea vazuta si nevazuta este mult mai mult decat eu cred si ca nu pot judeca si face lucrurile bazandu-ma doar pe ceea ce vad intr-un anumit moment.

Puterea ascultarii constiintei in orice situatie si de orice natura ar fi ea, tocmai in asta consta: lumineaza si cucereste orice intuneric, te ajuta sa nu te ratacesti si sa nu te lasi ratacit de altii, te ajuta sa cuceresti taramuri confuze si tulburi, sa zambesti si sa razi in momentele cele mai complicate sau dureroase, te ghideaza sa gasesti iesiri in situatii aparent fara iesire, te conduce mentinandu-te unitar catre cele mai bune lucruri din viata, catre menirea ta, te conduce catre propria-ti implinire, fericire si libertate.

***

Nota: Este imposibil sa redau dintr-o bucata o situatie de viata si de afaceri care s-a declansat in cateva luni si a carei solutionare a durat ani sau sa detaliez fiecare speta in parte. Exista documentatie pentru oricine vrea sa afle aceste detalii, fie in tribunale, fie la avocata mea si multe postari in care am dat si numele oponentilor mei pentru transparenta. Deasemenea exista un sistem Ecris unde cine vrea sa probeze autenticitatea informatiilor, nu are decat sa o faca. Exista un CV cu linkuri catre toate proiectele si colaboratorii mei si un (Hi)Story mai concentrat unde sunt bifate lucrurile principale si cine stie sa proceseze informatia, stie sa lege si punctele intre ele. Probabil voi mai reveni asupra lor si le voi mai restructura, atunci cand imi va mai permite timpul. Deasemenea, nu este imposibil sa redau fiecare problema in parte intr-o categorie de studii de caz, desi nu va reda fidel lucrurile neansotita de documente, iar documentele sunt constituite intr-o arhiva considerabila. Cu timpul voi incerca sa ofer mai multe informatii si detalii din anii aia – pentru ca cei interesati si care citesc blogul – astfel incat sa poata conecta mai bine punctele si sa inteleaga mai mult si mai bine. Ceea ce pot face pentru moment este sa redau tensiunea si provocarile acelei perioade, sa vorbesc despre alegerile si intelegerile mele, sa-mi descriu mecanismul si trairile. Si asta atunci cand pot si imi permite timpul, deci pe bucati.

Intre timp…Etta James…