perspectiva: echilibru


 

Nelepadarea de sine (partea buna a nelepadarii si partea care ne face oameni cu instincte, emotii, dorinte si sentimente) ma plimba prin lumile care compun viata asta si ma conduce in fata unui om sau intr-un context anume. Odata ajuns/a acolo, lepadarea de sine (care ingaduie iesirea la suprafata a sufletului si a spiritului din fiinta umana) face loc Domnului sa lucreze prin mine pentru ceilalti si pentru mine, sa imi pot implini rolul si scopul pe pamant si pentru mine si pentru tot ce e in jurul meu, sa ma pot implini si dezvolta si sa pot contribui in acelasi timp si la implinirea, dezvoltarea si bucuria celorlalti. Sa imi pot atinge cat mai bine potentialul si potentialul darului vietii.

Cred ca se intampla asa, pentru ca Dumnezeu lucreaza prin oameni si pentru oameni (unii pentru ceilalti) si prin slabiciunile acestora (partea omeneasca a fiintei umane) deoarece oamenii sunt constienti de ele si sunt mai smeriti in ceea ce le priveste. In raport cu calitatile si virtutiile lui, omul se mandreste inevitabil, intr-o masura mai mare sau mai mica si atunci se intuneca si cade sau recade, se incetineste.

Pentru atei sau pentru cei care cred in alte lucruri, ca de exemplu forumuri superioare sau pur si simplu sunt fani exclusivisti si radicalisti ai stiintelor…pentru ca pur si simplu, ca oameni si profesionisti reusim mult mai multe lucruri si mult mai bine daca umblam mai putin inflamati si balonati de propriul sine si cunoastere…mereu limitate la resursele clipei prezente si evitam astfel sa cadem in marea si distructiva capcana a autosuficientei. 

Felul asta de sortare in sine ma ajuta sa ma pozitionez mai bine intr-o situatie si sa fac alegeri mai bune pentru mine, sa traversez taramurile confuzitatii si ale necunoscutului mult mai bine.

Fireste, asta e o lucrare in care te desavarsesti o viata intreaga ca om, cu toate care te compun si care se tot adauga tie.

In drumul asta, intr-o zi, le gasesti si pe ale tale, alea care iti sunt puse deoparte (omul tau, menirea ta). Pana atunci, mergand pe cararea asta, inveti sa te bucuri si sa fii fericit indiferent de cat de grea poate deveni viata uneori, inveti si descoperi iubirea, puterea, magia si frumusetea ei. Esti mult mai liber.

Din perspectiva asta, echilibrul omului sta in echilibrul dintre nelepadarea si lepadarea de sine, un raport care trebuie ajustat in fiecare secunda a existentei sale… si atunci cand e singur si atunci cand e in lume.