inca o dimineata


 

Imi dau seama de la ora la ora ca fericirea inseamna sa fii vesel si trist in acelasi timp iar viata omului sa se imparta intre Dumnezeu, ai tai si ai lumii in masuri potrivite…care devin tot mai potrivite reglandu-le in fiecare secunda in functie de ce se intampla cand se intampla si cand alegi.

Daca esti doar fericit inseamna ca te-a ajuns smintirea, iar daca esti doar trist inseamna ca te-a rapit deznadejdea. Doar ingerii sunt fericiti complet si doar dracii sunt deznadajduiti, la fel de complet. Noi suntem oameni, ingeri si draci deopotriva si traim pe Pamant. Dracii isi bat joc de noi non-stop, iar Dumnezeu ne tine de mana cand Il alegem ca sa putem trece nearsi prin iadurile proprii si cele care ne inconjoara. Si asta e tot. Nu mai am nicio idee pe ziua de azi. D-abia m-am trezit.

Afara e soare si cald. Perdelele albastre care fac soarele sa fie alb-albastru falfaie peste mine si ma incurca la scris si lucru. Furnicile astea mici par tot mai dresate. Dispar cand eu stau la masa mea, iar cand ma duc la frigider si incep sa fosnesc apar de neunde, infometate si insetate…sau doar pofticioase, exact ca niste catei care dau navala peste stapan atunci cand iese din casa …doar ca sa se intinda sau sa le arunce un os nou si sa-i smotoceasca si sa vorbeasca cu ei. Deseori ele se urca pe mana mea sau pe ecranul laptopului. Cred ca sunt si foarte curioase. De fapt, cred ca semanam foarte mult.

Astept vesti cu munca din locuri si culturi neexplorate inca. Sunt in procesare. Am si cateva sperante. Tot in procesare si alea. Toata viata mea e in procesare si nu am nicio problema cu treaba asta. Ma racoresc in foc si ma aprind in inima zapezii, asa e felul meu…ca la psihopati. Si asa mi-e si personalitatea…nu e doar de la mine, tipul 8 si ISTP…deci e din plamadeala. Au dat navala cîrceii peste mine de-o vreme si ma chinuie intr-una. Azi-noapte a fost crancen…iar la un moment dat, desi mi-era cald ca naiba, m-am trezit cu mine clănțănind din dinti in timp ce ascultam doua piese din registre complet diferite, dar care se completau si se dadeau una pe dupa alta la nesfarsit. Cine stie ce emotii ma coplesisera iar pe nesimtite …sau poate doar nu le ingaduiam sa-si iasa din matca prea tare cum ar fi vrut ele. Asa mi-a zis si protopopul de Sighisoara in ziua din vara aia cand l-am botezat pe micul Oliver in bisericuta aia mica de turta dulce Intrarea Maicii Domnului in Templu: tu esti tot o emotie …Si l-am intrebat daca e o problema asa de mare treaba asta si a zis ca nu, ca e de bine si ca ma invat eu sa le strunesc cu vremea si cu Dumnezeu. Apoi m-a notat in registrul bisericii unde se noteaza numele copilului si-al nasului de botez (sau nasilor). Si apoi mi-am mai venit si eu in fire. Sau o fi de la traumele vechi care mai dau cate o boare de durere din cand in cand …sau de la preaplin si prea mult…cine mai stie…nici nu ma mai intereseaza.

Vad ca am mai slabit un pic. Beau apa intr-una si cafea si mananc smochine…desi nu m-am mai atins de ele de cand eram copil si calaream dealurile de la tara de la tata. Luasem una de pofta de la o doamna care m-a servit cand m-a vazut curioasa foc si in acelasi timp o viespe la fel de pofticioasa ca si mine si care a zburat din floarea ei …a vrut si ea. Ne-am speriat una de alta, eu am muscat-o de cur si ea m-a intepat in limba. Si de atunci am detestat smochinele. Dar acum imi trebuie, vad …multe, pungi intregi…si m-am impacat si cu viespea aia de atunci, care acum zboara in flori de pe o alta lume. Vad ca si furnicilor le trebuie smochinele astea, dar cand ma duc la punga…ele pleaca, iar cand plec, se intorc. Spre dimineata devreme pe la 5 imi venise si de-un mar. M-am dus, l-am luat cu mine in pat si l-am devorat. Geamurile erau deschise cum au fost, sunt si vor fi mereu indiferent de anotimp si de casa iar pe strada trecea o masina care forja sa urce dealul si din care zburau franturi de folclor Canaria.

Casa care va fi cand va fi, a noastra, va fi de o marime potrivita, va avea curte si va fi impartita in șase. Si va fi asa si sper sa fii si tu de acord. Va fi a noastra si a oamenilor frumosi din vietile noastre, vechi si noi, stiuti si nestiuti inca, iar bucata facuta doar pentru ei le va fi mereu deschisa, sa vina, sa-si traga sufletul, sa bea, sa rada si sa planga si sa manance ceva, sa se odihneasca si sa ne inveselim si alinam unii pe altii. Si unde o sa facem multe activitati. Partea cealalta …e partea cealalta, a noastra si doar a noastra.

Apoi va fi subsolul, catacombele mele izolate fonic unde o sa dau drumul la muzici sau o sa vad arhive de filme la 3 dimineata cu sonorul la maxim cand n-am somn si niciodata nu am somn pentru ca am multe de facut si nu-mi ajunge timpul si unde o sa le fac pe ale mele….si mansarda, care va fi a ta si unde le vei face tu pe ale tale. Intre subsol si mansarda va exista o scara secreta pe care o vei decora tu iar eu te voi ajuta, de care numai noi vom stii si pe care eu voi urca si tu vei cobori…ori de cate ori tu nu mai poti de dorul meu si eu nu mai pot de dorul tau. De multe ori vom ramane la mijloc sau intre…pentru ca nu vom mai putea indura secunde in plus de lipsa si de neatingere. Multe le vom face impreuna…si din ale mele si din ale tale, la mine sau la tine sau pe unde ne vine si pe genunchi. Ne vom broda si inspira la nesfarsit.

Apoi va fi partea pentru ai tai si partea pentru ai mei. Sa vina, sa plece si sa stea cand si cum si cu cine vor ei. Sa fim impreuna unii cu altii cat mai multe zile din viata de aici, de pe Pamant.

Iar in curtea noastra vor exista multe flori si plante de toate felurile, copaci, pe unii ii vom planta impreuna, altii sunt deja acolo si ne asteapta….si eu sigur voi avea un caine de talie mijlocie. De undeva voi simti si mirosuri de toate felurile de la toate ale noastre care sunt pe foc si prin camari. Iar muzicile se vor auzi si ele mereu. Ne-am amestecat arhivele si le-am lasat sa cante cum vor ele. Si vom avea o masina mare, probabil un jeep cum aveam eu cand aveam pentru ca noi avem multe, vom face multe si vom umbla mult. Si pentru noi si pentru altii. Iar cand viata ne va mai desparti cu munca sau alte misiuni, tu vei veni unde sunt eu si eu voi veni unde esti tu ori de cate ori se va putea si se va putea si vom vorbi continuu pe skype si pe whatsapp si pe facebook si peste tot pe unde mai inventeaza astia si tu vei stii toate ale mele si eu toate ale tale. Vom mapa tot si ne vom impartasi tot ce ne atinge si ne iese in cale ca sa nu se insamanteze farama de instrainare, nesiguranta si suspiciune intre noi.

Duminicile vom cauta sa ajungem mai des la liturghie si sa rezistam mai multe minute…indiferent pe unde ne vom gasi, vom tine posturile si vom da slava vietii si Domnului cum se cuvine.

Iar primavara va fi mereu anotimpul cu cea mai multa veselie si petreceri, cu toti iubiti si dragi ai nostri si cu noi in mijlocul lor. Iar cand va fi sa plecam dincolo si daca nu va fi sa fie sa plecam impreuna in acelasi timp, nu are nimic. Sa nu ne mahnim. Vom urca si vom cobori pe o alta scara secreta.

Vad ca trebuie sa ma si vopsesc. Am inceput sa arat a lup. Sau a pușlama, cum m-a tachinat odata cineva.

P.S. CD-ul asta l-am luat direct din playerul unui taximetrist de pe aici, i-am dat 10 euro pe el. Si pe cursa 5.