Azi


maria magdalena
maria magdalena

 AZI

Între noapte şi zi,

Între apus şi răsărit,

Ce să mai alegi,

Când totul s-a sfârşit…

Stau ghemuit în locul meu,

Cu soarele tâşnind din ziua înfierbântată

Şi îmi aşez pe rafturile minţii

Tot ce a fost un adevăr odată.

Trăiesc şi parcă mor atunci,

Nemulţumit de gândurile mele

Că nu am fost stejar biruitor

Al stâncilor, prăvălitoare, grele.

Trăiesc şi parcă mor acum,

Un rob al zilei care vine

Neputincios, bătrân, pribeag,

Şi singur printre vieţi străine…

Îmi pare rău, că scrisul meu,

Nu e puternic ca un mâine,

Şi stă ascuns în ochiul meu,

Mai mic decât un colţ de pâine…

– – –