film @ foarte scurt metraj: plictiseala


Prima mea incercare de scenariu din viata… se numea Plictiseala. Un foarte scurt metraj. Era 8 Septembrie 2005 si se pare ca aveam 26 de ani. Uitasem complet de el, l-am regasit pe internet azi cand navigam la cafeaua de dimineata. La fel, se pare ca l-am publicat pe Agonia-Ateliere Artistice  (nici nu stiam ca mai exista website-ul asta) si se pare ca aveam nickul “mayia” (ce-o fi fost in capul meu?)

Deasemenea, pare ca ulterior am mai postat cateva inceputuri de scrieri, Dumnezeu stie pe unde or fi si despre ce era vorba in ele:

  • Tango (erotica)  – ?
  • Spirite libere (erotica) – ?
  • Ce s-a intamplat – ?

Nu l-am prelucrat cu nimic. E copy-paste, exact cum era atunci.  E slab ca naiba,  dar e prima samanta. 

Ca o paranteza (acolada, ce-i drept):

Gargaunii din capul meu (ca cel de mai jos si ca cele pe care se pare ca le mai scriam, dar pe care le-am ratacit) m-au imbrancit pentru intaia oara in zona filmului si-a scenariilor de film in 2007 cand am intrat la Regie la clasa regizorului Andrei Blaier. A trebuit sa renunt dupa 1 an, rapita fiind de munca in firma si de viata. Initial am inghetat anul, avand intentia sa merg mai departe…dar nu s-a putut in timp util. Mi-a parut rau, pentru ca prinsesem speranta ca as avea ce cauta pe acolo cand am primit nota 10 de la toti evaluatorii pentru o ecranizare pe care am facut-o la ,,Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” a lui Camil Petrescu si ulterior pentru un reportaj scurt pe care apucasem sa il fac pe tema schizofreniei.

Era sa iau nota 2 la examenul asta pentru ca eram bîtă la cultura si la arte, habar nu aveam de nimic din zona filmului (tehnici, regizori, filme ..nici straine si nici romanesti) si nu am stiut sa listez nicio ecranizare. Veneam dintr-o saracie lucie care nu ne permisese nici macar un casetofon – mama, profesoara, d-abia avea ce sa ne puna pe masa si nu intotdeauna, dar au existat niste ani in care am avut video si picaturile alea de atunci s-au insamantat in mine. Apoi terminasem mate-fizica in liceu, economia in facultate si literatura fusese mereu secundara. Totusi, evaluatorii de la admitere, vazandu-mi un gram de potential din probele anterioare, din cum am analizat un film si din cum mi-am imaginat o poveste pe baza unei fotografii, mi-au dat sansa la creatie, au zis ca asta ii intereseaza mai mult si asa am razbit … intrand intre primii pe lista admisilor. Este adevarat ca mi-am activat si skill-urile mele din business si am pledat un pic pentru cauza mea…chestie care i-a convins sa nu fie 100% rigizi si sa incerce si alte abordari. La pictura (ca am avut si din zona asta) tot imaginatia m-a salvat cu inchipuirile mele…dar acolo am luat nota cea mai mica pentru ca nu am recunoscut nici pictorul si nici tehnica. 

Eram la niste clienti in centrul Bucurestiului si trecand pe langa facultatea asta, admiterea era foarte in scurt…si mi-am zis sa incerc si eu. M-a inscris o prietena, pentru ca eu nu aveam timp si tot ea, talent de Litere, a apucat in vreo doua-trei nopti sa imi reaminteasca subiectele de literatura si sa-mi mai bage cate ceva in cap, asta in timp ce eu lucram la contracte si oferte comerciale. Apoi m-am dus la admitere. Fireste ca eram printre cei mai ,,batrani”, mai mare decat mine era un domn care avea cel putin 50 de ani. Si atat. In rest toata lumea era la inceput de viata, cu meditatii din greu in domeniu iar multi si cu ceva cunoastere in productie.

Totusi viata nu a fost total impotriva mea pe zona asta, prin business am ajuns iar in film…ba cu rol de consultant la studiouri unde am putut vedea in carne toate maruntaiele, ba in productia de show-uri live, evenimente si mici spectacole, ba direct in productia TV si de film si pe platourile de filmare – locatiile fiind destinul meu aici, poate unde si turismul contribuise destul de mult prin agentia care fusese parte din business-ul meu. Cand credeam ca mi-am gasit in sfarsit locul, desi o parte din inima mea inca nu era in toate apele ei…un scenarist american m-a luat la dans la un wrap party si mi-a trantit-o  direct “you know you don’t belong here!”. Bravo, mi-am zis…deci nici aici nu e locul unde sa raman. Poate nu trebuie sa raman nicaieri, de fapt.  Sau poate inca sunt inca pe drumul care duce catre mine…care o fi ala…cine mai stie? 

Intre timp, am vazut tone de filme, am incercat sa imi gasesc timp sa citesc mai mult (si literatura pe langa materiale stiintifice si altele necesare muncilor mele), am ascultat triliarde de muzici…si am incercat pe scurt, sa acopar cat am putut din goluri.

La scenaristica m-am intors din nou in 2010 cand am reusit sa scriu un lung metraj in romana cu care am participat la un concurs autohton, nu s-a intamplat nimic si am uitat de el. Am un concept bun, dar trebuie sa-l rescriu.  Eram prea dusa in anul ala. Apoi viata iar m-a rapit. 

M-am intors iar la sfarsitul lui 2013 cand am scris un nou script direct in engleza, “Cross The Line” si l-am inscris intr-o competitie internationala de-o salbaticie totala care in final a adunat 4,060 de scenarii din toate genurile. Al meu era un thriller psihologic bantuit de un triunghi erotic si care a avut un concept destul de inovativ. Am primit feedback-uri foarte bune la el de la juriu dar si de la prietenii care l-au citit, dar mai trebuie sa-l lucrez … dupa ei. Si dupa mine…dar nu chiar cum au zis ei. Am suferit foarte tare de data asta pentru ca stiu sigur ca asta e bun bun si pentru ca nu am am avut un cititor-scriitor al carui review sa ma ajute la constructie – pe zonele unde tehnica mea si cunoasterea mea nu sunt inca indeajuns de bune.

Am prins totusi speranta pentru ca am concurat cu oameni care cu asta se ocupa: sa scrie si sa citeasca si am avut un punctaj foarte bun in ciuda venirii mele in zona asta de pe carari paralele. Voi mai incerca. Am scris si unui producator american cu care am lucrat in productie la un film american…sa il intreb daca vrea sa il citeasca si sa testez potentialul, dar nu mi-a raspuns. Inca.

La concursul literar organizat de Catchy.ro cu Indragostitii lui Bresson din trenul de Craiova – tot scenaristica m-a dus pe lista scurta, nefiind in stare sa-mi brodez altfel povestea.  L-am scris pe genunchi cu doua ore inainte de deadline. A fost complet neasteptat – eu neparticipand in viata mea la nici un concurs literar, dar rezultatul ala m-a motivat foarte tare sa imi termin lung-metrajul in engleza pe care il incepusem de cateva saptamani si fata de care ganduri de renuntare ma bantuiau continuu.

Intre timp mi-am facut o lista cu filmele pe care trebuie sa le scriu si cateva schite si idei, printre care si o comedy noir… care e cea mai grea, dar care este si o piesa de rezistenta daca imi va iesi broderia si nu ma va strivi. Trebuie sa mai studiez. Mult. Nu stiu cand. Printre picaturi.

Inchid paranteza.

***

PLICTISEALA


FADE IN

EXTERIOR.PRIMAVARA-BULEVARD-ZI

Iordache (30) se intoarce plictisit de la lucru. Mersul lui taras plimba praful de colo-colo. Se descheie la cravata. Isi da haina jos si o arunca pe o banca. Se aseaza. Isi aprinde o tigara. Isi aseaza coatele pe genunchi si capul in palme. Ramane asa pret de un minut- doua.

O talpa calca peste o piatra jumatate infipta intr-o pata de pamant. Piatra incepe sa-i zgandare privirea. Se apleaca si o scoate de la locul ei. O arunca. Se ridica si isi vede de drum.

La un moment dat un trecator grabit rau da peste el si il face sa cada.

IORDACHE:
(strigand plin de nervi)
Dementule…vezi pe unde mergi!!!

TRECATORUL:
(indiferent-fara sa intoarca capul)
Du-te dracului!

Iordache plin de praf si de nervi se ridica si constata ca are pantalonul rupt in genunchi si o rana foarte adanca in dreptul rotulei. Se uita in jur. Nu sesizeaza nimic care sa-i fi putut provoca o astfel de rana urata.

INTERIOR.CABINET MEDICAL-SEARA

MEDICUL:
(in timp ce consulta rana)
Domnule…ai cazut cu genunchiul intr-o piatra! Trebuie sa facem o radiografie. Rana este foarte urata si mi-e teama de un cheag de sange sau vreo fisura a rotulei.

IORDACHE:
Dar…(descumpanit si vadit incurcat de noua complicatie)…este chiar necesar? E doar o zgarietura pana la urma urmei.

MEDICUL:
Domnule, eu ti-am spus ce trebuie sa faci daca vrei sa-ti fie bine. Dumneata faci ce doresti! Si asa…nu am mai pomenit pana acum o mai mare stupizenie de accident.

IORDACHE:
Aveti dreptate domnule doctor…sa cazi intr-o piatra..! Mai rar!Hahahhahaha…(izbucneste intr-un hohot de ras)

Medicul ii scrie trimiterea pentru radiografie si I-o inmaneaza.

IORDACHE:
Va multumesc domnu’ doctor. Sa traiti!

MEDICUL: 
Sa fii sanatos! Urmatorul….

INTERIOR. SUFRAGERIE-SEARA-2 zile mai tarziu

Iordache sta tolanit cu piciorul in ghips intins pe un scaun. Isi ia analgezicele.Pe fundal se aud stirile locale de la postul de radio din oras.

VOCE REPORTER: 
Un grav accident s-a petrecut pe bulevardul din centrul orasului.Doi morti si un ranit grav este acum in coma la Spitalul Judetean din cauza coliziunii dintre un autoturism si un transporter.

Iordache da volumul mai tare.

VOCE REPORTER:
Inca se fac cercetari, dar se pare ca la un moment dat autoturismul a franat brusc pentru a evita un pieton ce traversa neregulamentar. Martorii care au auzit scartaitul franelor spun ca o piatra ar fi sarit in parbrizul autoturismului, facandu-l tandari. Soferul a pierdut controlul volanului, a intrat perpendicular pe contrasens de unde venea regulamentar transporterul care l-a lovit din plin. Ambii pasageri ai autoturismului au murit pe loc iar soferul transporterului este in coma la spital.

Iordache ramane inmarmurit. Devine vadit nelinistit. Se ridica greoi din fotoliu. Isi toarna un pahar de whisky si il da pe gat ca pe apa.

Privirea i se fixeaza pe telefon.

Ridica receptorul. Formeaza un numar.

VOCE FEMEIE (tanara):
Alo…alo…Tu esti dragule? Raspunde…

IORDACHE:
(cu fruntea plina de sudori…aproape sufocat)
Da..da…eu sunt…

VOCEA:
Pai vorbeste …ce s-a intamplat…pari ciudat…s-a intamplat ceva..? 

IORDACHE:…….(tace…respira greu)

VOCEA:
Alo…alo…ce se intampla…ma auzi?

IORDACHE:
(privind tinta catre radio…cu o privire incremenita)
Maria…am omorat doi oameni si am bagat unul in spital…

VOCEA:
(usor isterica…contrariata)
Iordache….ai innebunit…? Ce tot zici acolo….? 
Alo…alo…alo…vorbeste…Iordache….