Cum n-am mai ajuns Aspen Young Leader cu insigna


 

bucuresti
la birou, din teren…prin 2007

Se intampla acum vreo 3 ani si Aspen Institute Romania primea nominalizarile pentru programul Young Leaders.

Mecanismul e simplu si pe circuit inchis: membrii Aspen recomanda anual preferintele lor in materie de leadership pentru Tara Romaneasca, 20 de selectati intra in program si de acolo intr-un priceless network de unde ajung in functii politice, de organizatii mai mari sau mai mici…si tot asa.

Nestiind ca sunt pe lista preferintelor unuia dintre membrii Aspen, am fost total surprinsa sa aflu ca am fost nominalizata pentru program – eu nefiind corporatista, ci antreprenor in transee la firul ierbii sau pe sus prin virtual ca problem solver, in competitii infernal de salbatice din open innovation unde corporatiile isi rezolva o mare parte din probleme si unde profesionisti de top din toata lumea se intrec cu sutele si miile pentru ca solutiile lor sa fie alese, platite, premiate si implementate.

La vremea aia, puteam si eu arata un portofoliu considerabil de proiecte executate, dar si de solutii dezvoltate pentru organizatii din toata lumea – cateva castigatoare, premiate si alese pentru implementare in Statele Unite:

  • o platforma medicala online care sincroniza medicamentatia diabeticilor cu o alimentatie specifica;

  • o aplicatie tehnologica privind umanizarea tehnologiei in sistemul bancar (umanizarea terminalelor – a interfetelor dintre banca si clienti: ATM-uri, internet banking, POS-uri, etc)

  • un program de social-business, un model prin care arhitecturam o ,,plasa de siguranta” pentru discriminatii pozitiv, oameni care cadeau din sistem si nu aveau niciun fel de optiune pentru a nu se prabusi in gol.

In programul Young Leaders din anul ala au concurat aproximativ 600 de candidati, iar juriul a fost compus din niciun antreprenor, niciun lider, multe doamne HR din corporatii si ONG-uri si un domn cu functie executiva in Aspen.

Interviul a avut loc ca la recrutarile de angajati. Ei s-au asezat in rand, de o parte a unei mese luuuungi. Iti jucau ochii in cap ca sa raspunzi intrebarilor fiecaruia, asta daca ii identificai … pentru ca se mai si incalecau sau erau bruiati de domnul cu executiva care avea o placere deosebita sa se auda vorbind pe sine peste toti, inclusiv peste candidati. Un asistent statea intr-un colt cu un laptop in brate si iti cauta pe google fiecare cuvintel.

Am terminat cursa in primii 40, trecand de mai multe etape si ajungand pana in etapa finala. 

Intr-una din psihanalizele mele pe caz, am concluzionat ca am avut 3 dezavantaje in fata doamnelor HR:

  • diversitatea din CV

  • operam deja in viitor si intr-o piata care le era total straina si neanteleasa, cea de open innovation

  • aveam un motto in CV care le-a tulburat: In order to become better professionals we need to become better people

Una din doamnele cu insigna de HR nu a fost de acord cu motto-ul meu si usor ciupita de glas de propria-i contrariere, m-a intrebat “Cum adica?”. Recunosc, mi-a venit un pic peste mana sa ma explic. 

In concluzie:

De cand ma stiu, toate competitiile la care am participat in viata, de la sport si pana la cele intelectuale, la nivel national sau international, le-am terminat in primii 10% atunci cand nu eram pe podium. Proiectele le termin cu cele mai bune performante, iar daca intru in procese sau in operatiuni de combat, in cazul in care nu castig in echipa cu avocata si alti specialisti, sunt un adversar foarte greu de doborat. Uneori mi se pune cate o pata si ma bag si in concursuri in care nu am ce cauta, cum ar fi cele de literatura sau scenarii de film si uneori am surpriza sa ma trezesc pe listele scurte, atunci cand reusesc sa ma concentez la diacritice si la gramatica si sa nu amestec limbile intre ele. Cred ca am o pasiune pentru pasiune si una pentru provocare. Ar trebui sa ma simt bine pentru gradul asta de performanta, ai zice. Sa se umfle pipota in mine de mandrie. 

Insa in realitate performanta asta nu inseamna nimic. Nici in Romania, nici in alta parte a lumii (pentru cei care inca mai sunt naivi si isi inchipuie ca valorile sunt pretuite in alte parti). Am lansat cu niste problem solveri straini o platforma (www.openoi.org) pentru top performeri, problem solveri, oameni de stiinta, artisti si inovatori tocmai din motivul asta; ma exprim in cunostinta de cauza, in urma a peste 4 ani de game hardcore in open innovation si peste 10 ani de antreprenoriat in Romania…cu aceeasi firma, ajungand si aici in procentul de 10% pentru ca statistic, in Romania peste 80% din firmele deschise nu supravietuiesc primului an.

Pe lumea asta, asa cum este ea de ingrozitor de salbatica…sa fii printre primii in mod constant nu inseamna nimic, nu iti schimba viata, nu te scoate din dificultati si nu iti aduce proiecte si oferte de munca mai bune sau pe masura ta. In fata ta si in calea ta vor fi mereu liste interminabile de oameni mai putin performanti sau neperformanti cu joburi caldicele pe care se pensioneaza, vor fi sisteme care tin in brate oameni fara multa putinta si stiinta…si multe alte inegalitati si nedreptati. Nu te vede nimeni, nu iti da nimeni nimic, nu zice nimeni “wow ce performante ai, ce talentat esti, hai sa te ajut sa faci aia sau ailalta, hai sa te sustin cu ce ai nevoie, hai sa iti sprijin proiectul asta…sau simplu, hai”. Nu. Nicidecum.

In realitate ajunge la un liman numai cine inoata nebuneste, iar la un liman sufletesc ajunge cine poate ridica, sustine, ajuta si pe altii in nebunia asta…riscand sa fie incetinit sau chiar afectat. Cu timpul si cu exercitiu, reusesti sa impingi inainte foarte mult si foarte bine multi oameni frumosi si multe proiecte extraordinare fara sa te mai incetineasca nimeni si nimic, pentru ca inveti tot mai bine cum sa te pozitionezi, cum sa joci, intelegi tot mai mult importanta unor lucruri.

Va trebui sa faci ceva din ce nu ai, din piatra seaca si apoi d-abia poate…poate ceva se schimba inspre mai bine si pentru tine. Poate…daca nu vei fi calcat pe cap de indata ce te-ai ridicat un pic. De la oameni ca tine se asteapta locuri de munca si solutii. De la oameni ca tine doar se asteapta. Obisnuieste-te cu asta.

Orice performante vei reusi si oricat de mari ar fi ele, doar pentru tine vor insemna ceva si pentru Dumnezeu… pentru ca solutiile si actiunile tale schimba lumea, pur si si simplu o remodeleaza cu o viteza ametitoare si pe nesimtite. In open innovation si in acceleratoarele de antreprenoriat online, ideile se implementeaza imediat si genereaza impact social si economic tot imediat. In general, actiunile si cuvintele tale inspira oamenii, pe unii …iar aia fac mai departe, pot mai departe.

Asta e cauza ta: sa nu te opresti din incercat, sa nu renunti, sa rezisti si sa fii in fiecare zi la maximul tau de potential.

Multumesc membrului Aspen care a mizat pe mine in anul ala. Am fost o carte extravaganta si profund neconventionala pentru tipologiile obisnuite propuse in programul asta si care se si bat pe el foarte tare…din ce am mai auzit si eu. A fost un act de curaj sa ma aleaga pe mine intr-un mediu atat de conventional si greu de schimbat, o indrazneala care mi-a dat speranta si care m-a si intarit intr-un fel. 

Motto-ul mi-a ramas acelasi: In order to become better professionals we need to become better people.