Poza aniversara: adio fumat !


quit smoking
quit smoking

Am inceput sa fumez inca din pantecul mamei.

Ambii parinti au fost fumatori grei pe vremurile alea, dar si o buna parte din vietile lor, impreuna si separate. M-am nascut fumatoare, cu un set generos de vicii si slabiciuni gata implantate si coapte bine in samburii mei.

Eu nu am fost ca altii care s-au nascut bine si s-au stricat pe parcurs. Eu m-am nascut gata stricata. In fiecare rarunchi in parte…ca si cand in pantecele in care ma formam, iar apoi in primii ani cand m-am format cu totul – cineva a picurat otrava in samburii mei. I-a luat asa, pe fiecare in parte si i-a intoxicat cu otravuri care mai de care mai virulente.

Apoi toata viata m-am chinuit cu propriile-mi extreme, vicii, slabiciuni si patologii. Am inceput prin a fi strivita inca din primele luni de existenta si am tinut-o asa primii 30 de ani de viata. Ba de unii, ba de altii, ba de mine insami. La inceput m-am zdrobit pe bucati pana cand intr-o zi, pe la 27 de ani …am ajuns pe terminus si am disparut definitiv. M-am dezintegrat pur si simplu.

Procesul zdrobirii mele a durat 30 de ani…asa mi-am dat seama de propriile-mi dimensiuni. Atunci am prins speranta si mi-am dat seama ca daca pe “rau” sunt atat de mult, pe bine trebuie sa fiu cel putin egal. 

quit smoking
quit smoking

Ani in sir nici macar nu am realizat cat de fuck-up sunt, de la tot felul de perceptii alterate si de la razvratire.

De foarte mica, de la gradinita – furam tigari BT, Kent lung, Snagov si Carpati de la ai mei, le ascundeam sub acoperisul unei case din cartier (cand eram in oras) sau pe gîrlă prin boscheti (cand eram la tara la bunici). Cand nu aveam ce fura de la ai mei, furam de la altii sau fumam fîn (paie).

Am tinut-o in forta cu fumatul hardcore pana in primavara lui 2012, cand am spus pana aici. Asa a ramas.

Nu am sfaturi de dat nimanui. La mine se reduce totul la a ma (re)cuceri pe mine. Nu suport sa fiu sclava. Nici macar a mea.