Fascinatia tehnologiei: cand esti alien sau duci o viata SF neanteleasa nici macar de tine


alien state

Exista unii oameni care seamana fizic cu niste alieni. Total sau partial. Eu sunt unul dintre ei. Nu stiu daca seman dintotdeauna sau seman doar acum pentru ca traversez o perioada cel putin ciudata de schimbare si rewiring, a mea cu mine din mai toate punctele de vedere.

Dovada este in poza atasata. Venisem dupa o plimbare mai lunga, muzici fara numar si testam ceva la telefon pentru o conferinta video live in care urma sa intru cateva ore mai tarziu…intr-o forma mai putin trip-hop, evident. 

Bineanteles ca nu ma suport in perioada asta, am chestii de recuperat in sanatate si forma, se intampla toate foarte incet si nu am rabdare. Nu sunt atat de rau pe cat as fi putut fi avand in vedere aventurile prin care am trecut in ultimii 7 ani…adica pot duce pe picioare toti paduchii care s-au lipit de mine, dar nici usor nu prea imi e pentru ca pe langa toate provocarile la a caror solutionare trebuie sa ma gandesc sau sa astept sa se conecteze puncte sau sa-mi vina noi idei, provocari trecute, prezente si viitoare, acum trebuie sa ma mai gandesc si la salate si la foarte putinele alimente pe care le pot consuma, la apa, la miscare si alte chestii de care nu am fost niciodata in stare sa ma ocup singura. Nu bine, cel putin. Momentan, am reusit sa ma las de fumat, acum in aprilie fac 2 ani. Eram heavy smoker din toate timpurile…deci pentru mine, e o performanta.

Exista momente in vietile unora (cel putin in a mea) cand tot ce ai esti tu, iar cu un pic de noroc si un smartphone sau un laptop si-o conexiune la internet. Mai ai multa libertate, o fericire sau soi de bucurie pe care nu ti-o intelege nimeni pentru ca in situatia ta lumea isi smulge parul din cap si se interneaza la balamuc …si chef de poante toata ziua cat e ea de lunga. Nici macar eu nu o inteleg.

Asa am inceput eu prin 2010 sa rezolv probleme in platformele online de open innovation americane (acum au mai aparut si in Europa si prin alte parti, dar sunt departe de performantele americanilor). Tot asa cateva din solutiile mele au fost premiate si am mai putut si eu trai si mai stinge din datorii pe alocuri, incasand niste bani frumusei ca premiu…aleator si complet neasteptat, la distante mari unii de altii, banii…ceea ce nu mi-a facut deloc viata usoara, ci doar plina de si mai multa adrenalina.

Intr-una din platformele astea, in grupul nostru de olimpici, de winning solvers de pe LinkedIn ne-am tot plans 2-3 ani de neajunsurile acestor platforme, de faptul ca profesionisti brilianti nu au joburi pe masura, ca suntem un grup de nebuni care ne vindem ieftin cu crowdsourcingu’ asta si ca e frustrant, dar nici altceva nu avem ce sa facem pentru moment, ca nu ne promoveaza si pe noi astia deloc desi suntem motorul afacerii lor, companiile nu angajeaza specii d-astea ciudate ca noi, traim de la proiect la proiect…si tot asa. Apoi am pus presiune pe platformele pe unde dezvoltam solutii si am mai reusit cu eforturi colosale sa mai schimbam cate ceva, sa mai miscam cate un fir de nisip. Eu sunt cunoscuta ca activista a solverilor in grupul de solveri de pe Innocentive, desi nu am trasaturi de activista si nici nu mi-am dorit asa ceva….dar astia te scot din minti cu incetineala, ideile fixe si ignoranta.

Odata m-au selectat sa zic si eu ceva la o conferinta a publicatiei the Economist, Ideas Economy “Human Potential – The Next Level of Competition” – ca reprezentata a unei alte specii de om si profesionist. Mi-am facut un video unde am raspuns la intrebarile lor si alaturi de cativa colegi am fost proiectati in fata a peste 500 de top executivi pe un ecran mare. Bineanteles, viata mea nu a devenit mai buna, nici mai bine si mai potrivit de munca nu mi-am gasit si deci nici problemele nu mi le-am rezolvat asa usor. Poate va conta mai mult peste cativa ani, cand va ajunge lumea acolo… intre timp trebuie sa ma agat de alte liane, sa rezist altfel.

Intr-un final, tot vorbind acolo unii peste altii, eu si cu inca un solver ne-am trezit ca vorbim pe mail de o platforma care sa raspunda la cat mai multe din problemele noastre. Intotdeauna visasem la un coechipier inginer IT care sa stie sa codeze si programeze avioanele si de prin capul meu…dar nu credeam ca-l voi si primi…asa din senin. Fara sa trebuiasca sa platesc in bani, ci el sa se puna la bataie pe el si eu pe mine si sa facem ceva. Nu ne-am vazut niciodata, nu am vorbit direct niciodata nici pe video, nici fata in fata, nici nicaieri.

Chestia e ca ne-am apucat de treaba si am terminat-o: openOI iar zilele astea am si lansat-o printre solveri pentru inceput si pe facebook. Feedback-ul a fost foarte bun, chiar neasteptat de bun, inclusiv din partea reprezentantilor platformei in care ne-am intanit, Innocentive.

Avem emotii si suntem foarte curiosi…in primul rand pentru ca nu e o afacere, ci o oportunitate si un instrument pentru comunitatea dezvoltatorilor de solutii la probleme de orice fel si de oriunde – pe care am facut-o din pura placere si careia ne dedicam tot din placere…pur si simplu pentru ca am vrut ceva mai bun si pentru ca nu am vrut sa se risipeasca atata valoare …tradusa in oameni fascinanti si solutii si viziuni foarte bune.

Habar nu avem cum va evolua si ce va deveni, dar stim sigur ca e ceva bun si va deveni ceva si mai bun. Unde ne va duce barca asta, nu stim …e o aventura in care urmeaza sa descoperim ce se va intampla.

Colegul meu de lucru, e si surfer si are multe valuri in cap…un american serios-haios cu o gramada de brevete de inventie si 3 premii in open innovation. Colegul celalalt e indian, un tip foarte cool-minded si very serios. Nu stim prea multe despre el, e cam secretos. Stim ca e cu ingineria si chimia si ca are vreo 5 premii in open innovation. Eu am 2 premii in open innovation, una in domeniul sanatatii – o platforma pentru diabetici si una in domeniul bancar – o aplicatie pentru umanizarea tehnologiei, a terminalelor bancare.

Habar nu avem cine suntem si ce vieti avem. Nu am facut nici un contract, nu am schimbat hartii si nu ne-am incorporat in nici un fel de entitate. Nici nu cred ca am avea bani pentru asta si nici nervi. Este un nivel la care lucrurile se intampla complet altfel. Nu ne-am trasat sarcini, nu ne-am dat reciproc directive…fiecare face ce poate, ce stie si fiecare il lasa pe fiecare sa faca ce stie mai bine cu cea mai mare incredere. Cand avem o problema, ne dam un mail. Nici macar sms sau telefon. Nu le-am folosit niciodata unii cu altii.

In orice caz, nu avem vieti usoare si fiecare se zbate pe unde este. Nu putini solveri, unii si premiati de nu stiu cate ori, d-abia trec de la o zi la alta din cauza tarii in care traiesc, a familiilor sarace din care provin, a mediului.

Vreau musai sa fac un documentar despre solveri. E urmatorul meu vis, unde pasiunile mele sa se imbine.

E fascinant cum se intampla lucrurile, cata putere iti da tehnologia….aia simpla, bazala: cum ajunge un presedinte de banca din America cu un student sarac din India sa vina cu o super solutie la o problema stringenta, cum si ce ghideaza oameni complet diferiti si din culturi diferite de la marginile pamantului sa ajunga pe aceeasi pagina, ce ii motiveaza sa isi dedice timpul liber dezvoltand solutii la probleme si sa le trimita organizatiilor care le cer fara sa le dea nimeni nici o garantie ca vor si lua bani pe ele, ca nu vor ajunge intr-un cos de gunoi sau ca cineva nu va abuza de ele. Doar asa…pentru ca au constiinta ca orice mica picatura, orice fir de nisip are rostul lui pe pamantul asta.

E fascinant cum doar cu un device legat la net se pot face atat de multe lucruri, se pot rezolva atat de multe probleme, poti trai, poti supravietui…si odata cu tine si lumea.

E fascinant cat de liberi suntem de fapt, cat de puternici, cat de nelimitati.

Undeva cineva scria ca mintea si inima sunt cele doua puteri ale sufletului. Ca mintea are simtirea ei si ca inima are intelegerea ei. Inteleg uneori mai mult decat alteori ca pentru a fi bine si fericit nu trebuie sa intelegi nimic …e suficient ,,a fi” in fiecare zi. A fi si a te bucura de tot ce esti si este. Restul vine de la sine. Intr-o zi…si tu vei veni de la sine.