Puerto Cruz: unde magia si viata isi fac de cap


city

Suntem in Tenerife, coasta de nord a insulei, in orasul unde locuiesc cu jumatate de norma de doi ani deja, Puerto de la Cruz. Ne despart aproape 5,000 km de casa. Sunt intre 16-26 de grade acum in Februarie, depinde de punct si de momentul zilei. Am ajuns din Romania cu imunitatea la pamant, am racit aproape instantaneu, deci sunt cobza.

Strainii numesc locul asta the place to be on the island si nu e exagerare. Nu e doar the place to be din insula, dar si dintr-o parte de lume. Un echivalent al acestei regiuni ar fi Lacul Como din nordul Italiei cu toate oraselele ce-l incercuiesc desprinse ca dintr-un tablou (Bellagio, Menaggio, Varenna, etc), dar Puerto e mult mai viu si mai divers, totusi, mai relaxat si chiar mai vesel.

Romantice si magice sunt amandoua pana la Dumnezeu si inapoi. De mii si milioane de ori.

night view from TaoroIn Puerto am ajuns prima data anul trecut cand timp de peste doua luni am batut insula in lung si in lat ca sa gasesc orasul unde sa-mi inchiriez un studio. Pana atunci am stat in capitala, in Santa Cruz – un oras port extrem de frumos unde am prins si celebrul Carnaval, Dia de la Cruz si alte cateva fieste cel putin interesante.

Cu Puerto a fost dragoste la prima vedere, desi a mai existat un orasel mai sudic un pic care imi placuse – Candelaria.

in puertoPuerto se intinde taman pe buza oceanului, iar daca intorci privirea vezi vulcanul, Teidele si inevitabil te gandesti ca daca ar erupe acum, ai deveni vazduh in cateva clipe.

In Puerto verdele e mai verde, iar albastrul e mai albastru. Diversitatea si diferentele radicale de peisaj de la un kilometru la altul…si ele mereu schimbatoare sunt fascinante pe toata regiunea de nord a insulei. Insula in sine e un taram al contrastelor.

Aici pe nord, soarele apune crepuscular, in lumini orbitoare de alb si galben. Apusul e ca o aprindere, nu ca o stingere. E spectacular.

Climatul e perfect pentru vindecare si recuperare de orice fel: fizica, psihica, emotionala, sufleteasca. Clima, aerosolii, zilele lungi cu soare, temperatura constanta, atmosfera, muzica permanenta, veselia, voia-buna, mancarea…toate te invaluie din toate partile si te vindeci in ritm accelarat, mai bine si mai repede decat oriunde in alta parte.

plaza europa

Pe strazi vezi multe cupluri binecuvantate de pensionari de peste 70-80 de ani, cu amandoi in viata si intr-o forma excelenta. Se tin de mana, se plimba, danseaza, rad mult, au dintii perfecti si tenul impecabil. Fireste, nu sunt de-ai nostri care, saracii, de la 50 incep sa se vestejeasca de atata greu. Astia sunt vestici si nordici si arata atat de bine pentru ca noi aratam atat de prost. Nu au viata noastra si nici traumele si suferintele noastre. Iti vine sa-i urasti. Dar imediat un artist incepe sa cante ceva frumos si te imblanzeste, te alina, te calmeaza…si uiti. Nu stiu daca e bine ca uiti, dar uiti.

Aici oamenii vin roboti si extenuati si pleaca mai vii ca argintul si indragostiti pana peste urechi. Fie de o “Margherita” de-a locului, fie de o trecatoare ca si ei, fie de partenerul sau partenera lor….sau fie de viata, pur si simplu. Daca te-ai nimerit singur pe aici, nu e deloc o problema. Se gasesc ca tine nenumarati si inevitabil te conectezi ba cu unii ba cu altii: cubanezi, africani, englezi, suedezi, nemti si cati si mai cati.

Esti invaluit din toate partile si nu ai cum sa mai ramai cine erai pana sa ajungi aici. Aici daca nu scriai, incepi sa scrii, daca nu cantai incepi sa canti, daca nu visai incepi sa visezi, daca nu iubeai incepi sa iubesti…daca nu puteai, incepi sa poti.

E un ragaz binecuvantat pe care il am in perioada asta de viata, pentru care am luptat pe viata si pe moarte, pentru care am stat peste 7 ani intr-un context si inertie mai rau ca o puscarie si in care mi-am fagaduit ca daca scap, voi avea grija sa traiesc viata cat pot de bine si frumos si de plin pot. Un ragaz in care am prioritate sa imi recuperez sanatatea, sa muncesc ce pot si cat pot de aici, sa iau viata un pic mai pe indelete…in timp ce mi se coace si coc o noua cale. 

Cand e de plecat, nu intelegi de ce sa pleci si daca pleci, unde naiba sa te duci si de ce. E nefiresc sa pleci de aici. Aici iti aduci aminte cat de frumoasa e viata, cat de frumoasa e planeta asta si cat de putin timp avem disponibil sa ne implinim menirea si sa fim si fericiti.

Asta e cadoul lui Dumnezeu pentru mine, un liman in care sa-mi trag sufletul si sa ma recompun.

Imi primesc cu drag toti prietenii aici care vor si pot veni. Oameni aproape de inima mea vor fi oaspetii mei primavara asta.

Cu la fel de mare drag intampin orice om frumos care vrea sa-si reanoiasca perspectivele si sa se reandragosteasca de viata. Just let me know! -:)