Maidanezii: oportunitate de social business


…si oportunitate de schimbare de paradigma si de buna functionare a ecuatiei:

autoritati publice – ONG-uri – organizatii private – cetateni

Guvernarea prin exterminarea naturii, animalelor si oamenilor nu a fost, nu este si nu va fi niciodata o solutie la o problema.

In conditiile in care platim prin intermediul taxelor si impozitelor, autoritati care sa managerieze problemele comunitare, este foarte greu de acceptat ideea conform careia daca vrem sa salvam cainii maidanezi – sa ii adoptam (la distanta), adica cu alte cuvinte sa intelegem si sa ne supunem mesajului public:

 “desi ne platiti, noi nu stim ce sa facem, asa ca descurcati-va…sunteti pe cont propriu, mai platiti o data si inca o data si inca o data si suportati rusinea internationala.”

Pe langa masuri foarte clare de tragere a raspundere si de recuperare a prejudiciilor create pe bani publici de catre toate persoanele responsabile pentru aducerea problemei maidanezilor in situatie de criza si pentru punerea acesteia inca o data pe nota de plata, imaginea si umerii cetatenilor, este imperativa studierea solutiilor si din unghiuri mai putin extremiste, cautand largirea orizontului catre posibilitati de aducere a mentalitatilor de afaceri in slujba rezolvarii problemelor sociale.

Doar aplicarea programelor de sterilizare si intensificarea adoptiilor, nu sunt masuri suficiente. In primul rand pentru ca au doar o dimensiune de cheltuire a resurselor si de generare de noi costuri, lipsind total dimensiunea de producere de venituri, de adaugare de plus valoare.

Aceste sunt masuri specifice ONG-urilor si autoritatilor publice, sunt bune si absolut necesare insa ele nu rezolva problema, ci funtioneaza mai degraba ca un baraj, atunci cand resursele sunt cheltuite corect si conform cu angajamentele publice. Adica incetinesc evolutia problemei, dar nu ii gasesc leacul.

Pe partea cealalta, organizatiile private orientate pe profit (zona afacerilor) nu au interes si nici suport legislativ ca sa isi cheltuiasca o parte din profit pe astfel de probleme, a caror rezolvare o finanteaza deja prin plata de taxe si impozite, iar in multe cazuri si donatii si sponsorizari sau chiar dezvoltarea propriilor ONG-uri. Din punctul lor de vedere deja actioneaza responsabil. Si au dreptate. Respecta toate regulile, doneaza, au fundatii si asociatii proprii, au departamente de CSR…ce sa faca mai mult de atat?

In mod evident este nevoie de un cateter care sa lege autoritatile publice de cele private si de ONG-uri, sa faciliteze o buna circulatie a informatiei si resurselor intre ele, sa functioneze in completarea acestora si impreuna cu ele si sa aiba rolul principal de-a transforma o problema sociala intr-o oportunitate economica, de-a transforma o sursa de cheltuieli intr-o resursa de venituri.

Cine sa fie acest cateter? Cetateanul (mic antreprenor, somer, proaspat absolvent, student, care vrea o schimbare de directie in cariera, care vrea sa faca altfel lucrurile, tineri pensionari, angajatii care vor ceva complemetar si care sa-i implineasca mai mult, etc)

Cum sa o faca? Fara a fi organizat intr-o entitate si doar singur, ca individ, cetateanul poate produce schimbari in jurul sau dar nu poate accesa resurse, nu se poate dezvolta si nu poate multiplica impactul actiunilor sale.

Deci ii trebuie o forma de organizare intre profit si non-profit care sa ii permita si propria existenta si dezvoltare dar si rezolvarea problemelor sociale, in acelasi timp. Insa orice forma de organizare este din start generatoare de cheltuieli si sufocanta ca fiscalitate.

Plecand de la ideea realista ca omului trebuie sa i se dea primul leu, trebuie create facilitati. Daca nu financiare de start-up, cel putin fiscale si legislative si o simplifcare radicala a birocratiei la start-up.

Deci trebuie (rapid) creata o entitate noua pe care sa o poata aleage orice individ care vrea sa traiasca din rezolvarea problemelor sociale si care nu are nici un leu in buzunar pentru a porni de pe loc. Este obligatorie aceasta facilitare, pentru ca oamenii astia preiau practic atributiile autoritatilor si fac o parte din munca in locul lor.

In lumea larga aceste entitati se supun ideologiei economice de Social-Business si Antreprenoriat Social si se numesc intreprinderi sociale. Politic, probabil se situeaza foarte centrist. Banuiesc, nefiind om politic, nu stiu sa spun cu exactitate.

Crearea lor nu este ceva complicat, ci necesita largirea cadrului juridic si fiscal astfel incat aceste entitati sa poate exista si dezvolta, iar economia sa se relanseze. Odata create, atunci si finantatorii (banci, alte fonduri, companii sponsori, etc) isi pot diversifica produsele si pot veni in intampinarea cetatenilor proaspat deveniti, nimic altceva decat antreprenori sociali.

Ca sa revenim la maidanezi si sa discutam direct pe caz.

Ce avem?

  • Maidanezii

  • Adaposturi publice si private

  • Cabinete veterinare care ofera facilitati

  • ONG-uri

  • Foarte multi cetateni activi si iubitori de animale

Ce ne trebuie?

  • Imaginatie
  • Sprijin de stat – nu musai material, cat legislativ pentru ca cetatenii sa poate dezvolta liber programe de social-business in jurul problemei maidanezilor si sa poata trai din ele, conlucrand cu tot ceea ce deja exista (acestea fiind deja resurse). Daca au sprijin legislativ ei pot face aliante atat cu companiile (prin departamentele lor de CSR sau ONG-uri proprii) cat si cu ONG-urile pentru implementarea de proiecte care sa rezolve probleme sociale in timp ce creaza plus valoare.
  • Companii deschise care vor intelege ca prin aceste metode, resursele cheltuite cu rezolvarea problemelor sociale nu mai sunt doar donatii si sponsorizari, ci excelente investitii.

Exemplu de program cu maidanezii – generator de plus valoare: 

  • dresarea maidanezilor din adaposturi pentru diverse misiuni si “inchirierea” lor ulterioara in tot felul de ocazii si programe (paza, terapie copii, numere de circ, tractiune diverse de greutate mica, etc)

Inchid cu o intrebare:

Cum ar fi ca nici o organizatie sa nu mai concedieze oamenii (in care au investit) si sa ii transmute in divizii de afaceri sociale si sa ii sustina direct in rezolvarea problemelor sociale prin dezvoltarea de proiecte de social-business din care toate partile castiga?

Intrebarea este destinata evident factorilor politici si companiilor care au puterea de-a reusi schimbari spectaculoase ca timp si impact social si economic; care au forta de-a influenta politicul in crearea unui cadru fiscal favorabil unui astfel de sub-sistem care are potentialul ca in 5-10 ani sa schimbe consistent fata economiei si societatii romanesti.