Mesajul unui milionar de carton catre un SRL-ist


Io nu gresesc niciodata. Io nu discut cu SRL-istii. Iti arat eu tie.”

Acum ca am aflat ca cine are sau este asociat intr-un SRL se numeste SRL-ist si ca acestia formeaza o clasa sociala de rang inferior, pot spune ca m-am dus si eu ca SRL-ista sa arunc o grenada in gura lupului.

E genul acela de situatie in care expertii angajati nu iti mai respecta vointa si pozitia de client, isi dau cu presupusul si calculeaza ei tot felul de sanse dupa algoritmi pe care nu stiu sa ii justifice cand ii intrebi, iti spun ca esti nebun si paranoic si ca nimic nu se mai poate face si acolo se termina drumul cu ei. Singur din nou. Deci acel gen de situatie cand cineva trebuie sa isi suflece manecile, sa bage mana adanc in cacao si sa faca acrobatii fara protectie, iar acel cineva esti tu.

Mi-am pus sapca de razboinic, mi-am pieptanat freza de samurai, mi-am spus rugaciunile, am tras aer adanc in piep si m-am mobilizat …dupa zile, zile si zile de cantarire a optiunilor intr-o situatie mai complexa de solutionat pe care o traversez cu ce-a mai ramas din firma mea.

Lupul este un domn….cu o avere impresionanta si cu o lipsa de staif la fel de impresionanta.

Am avut neplacerea sa ne legam printr-un contract pe betoane in 2007, eu avand un santier deschis ca antreprenor general pe vremea aia si dumnealui furnizand betoane, avand statut de S.A. Marea problema si a mea si a lui a aparut cand am testat betonul si la test a iesit o alta calitate de beton, mai slaba si implicit mai ieftina decat cea pe care o comandasem si platisem.

Povestea este si lunga si spectaculoasa, ideea principala este ca in instanta de fond, probele si expertizele conving judecatoarea si da castig de cauza firmei mele, chestie care il transforma pe lup din creditor in debitor si care in acelasi timp, il duce lin in zona inselaciunii in conventie. Doar a mea? Inselaciunea. Sau si a sutelor de cumparatori si beneficiari ai betonului dansului? Asta ramane o dilema, momentan – eu fiind prima cu care s-au judecat si au pierdut in problema calitatii betonului. Jurisprudenta nu prea m-a ajutat, negasind spete similare – deci nu a fost o misiunie prea usoara.

Cum situatia e destul de complexa in ansamblul ei si cu implicatii pe toate directiile, dupa sentinta judecatoarei – zic hai sa incerc o negociere (grenada de mai sus), in litigiul dintre noi existand vehiculate niste sume reprezentand diferente de pret si penalitati, din care am reusit sa recuperam doar partial de moment, pentru restul formuland apel la instanta superioara si pregatind pe cale separata dosar de daune si formularea de plangeri penale daca nu reusim sa inchidem conflictul pe calea diplomatiei. O fantezie, dar obligatoriu de incercat.

Fata in fata, ca de la patron la patron, ne-am cunoscut acum. Treaba asta cu patronii e la fel cum e cea cu presedintii de tari. Desi toti sunt presedinti, unii scuipa seminte in capul altora din motive de dimensiune si putere. Eu fiind cu SRL-ul si el fiind SA-ul, cred ca e clar cine cui scuipa semninte in cap.

Omul a venit gata montat (stiind doar in linii foarte foarte mari dosarul, probabil atat cat i-a soptit din mers la ureche directoarea in drum spre sala de intalnire) si din prima secunda a demarat un lung monolog marcat de cateva flash-uri care mi-au ramas vii in proas(pa)ta amintire:

 – M-a facut SRL-ista si cu atat de mare dispret a facut-o, incat mi-am dat seama ca noi astia prostii pamantului cu afaceri mici si medii la firul ierbii cam asa suntem priviti si perceputi de milionarii de carton ai Romaniei. Stiam asta pt ca se vede in tara peste tot, dar cand interactionezi personal cu facatorii de carti si vezi cine ne scuipa in cap si ne modeleaza mediul social, politic si economic….te ia ameteala. M-am obisnuit sa nu mai iau nimic personal si as putea spune ca asta a fost motivul pentru care nu m-am prabusit sub scaun.

–  Jigniri fara numar cu gura larg deschisa, cu ochii bulbucati si cu scuipati zburand peste tot

– Circ, grimase, racneli, amenintari, intimidari, dat din maini, dat din picioare, iesit, trantit usa, intrat la loc, dand telefoane demonstrative la procurori imaginari, tot instrumentarul.

Hotul striga hotul si se tavalea ca din gura de sarpe.

La finalul acestui numar, fiind plecata, totusi, cu o idee fixa de acasa, am apucat sa transmit directoarei mesajul meu. El se facea ca nu aude si-o dadea cu bruiajele, dar sunt sigura ca a auzit.

N-am putut rata, desi eram intr-un mers rapid spre iesire, perdelele albastre mari si grele prinse cu snururi si mai grele atarnate peste tot, mai ales pe unde nu era cazul si nici liftul complet inutil pentru o vila cu un etaj…tradand un om cu sindromul “Casa Poporului”.

 ***

Cu oamenii needucati luptele sunt foarte grele si consumatoare. Uzura se duce in toate directiile: emotionala, nervoasa, materiala, de tinerete, de viata, de oportunitati si tot asa.

Cand nu exista o autoritate functionala care sa te apere de hot si sa recupereze pagubele provocate, atunci trebuie sa o faci tu. Deci perspectiva plonjarii voluntare in mocirla lui este inevitabila, pentru ca hotii nu returneaza ce-au furat. Nu intra in obiectul lor de activitate. Esti singur cuc, tu cu Dumnezeu si daca ai stiut sa fii un bun prieten candva, poate pe alocuri se mai iveste cate un prieten care sa te mai panseze, sa iti ofere o mana de ajutor, sa iti zambeasca sau sa te incurajeze. La fel cu aliatii.

Daca rau-facatorul este mai mare si mai puternic decat tine, atunci gradul de dificultate creste considerabil si de obicei esti sfatuit sa pleci acasa, sa-ti stergi lacrimile de lovit si inselat in liniste la casa ta (daca o mai ai, inca), sa uiti si sa move on.

In situatii limita si in interactiuni cu rau-facatori regulile sunt o gluma, iar justitia si autoritatile sunt simboluri. Pentru ei.

In luptele de supravietuire de la firul ierbii…pana platesti n avocati si taxe de timbru ca sa te aperi sau sa ataci, daca reusesti sa strangi bani odata jefuit, lovit si cu gura plina de asfalt, te mananca toti lupii sau batranetea, iar in cazuri mai putin rezistente, bolile sau moartea.

Fireste ca parghiile si autoritatiile legale sunt instrumente pe care trebuie si esti obligat sa le folosesti. Ce vreau sa spun este ca in paralel, lupta de supravietuire se intinde pe o arie mult mai larga si implica o cu totul alta matrice de gandire,  atitudine, abordare, skill-uri si strategii – decat cea specifica celor care se lupta din birourile firmelor altor patroni.

Dilemele si provocarile cele mai mari, cand esti pe cont propriu si cauti sa-ti rezolvi situatia aparandu-ti cauza in lupte corp la corp cu zmei cu sapte capete, sunt de constiinta si integritate in principal:

Cum sa ma duc sa-mi iau de la hot ce-i al meu, fara sa incalc legea? Fara sa comit ilegalitati si imoralitati?

Cum sa impac interesul firmei cu interesul meu ?

Cum sa transform milioane de nervi si frustrari si in ce sa le transform?

Cum sa nu o iau personal?

Revenind la milionarul de carton care nu (se) inseala niciodata ….sper si trag speranta ca generatia mea si generatiile mai tinere sa se ridice tot mai mult si sa ii pensioneze ceva mai repede pe cei din astfel de categorii, ca sa mai respire si valorile si talentele de prin tara asta …sau pur si simplu oamenii de bun simt.