Mai mult despre Antreprenoriat Social: directie si mentalitati


Daca studiile tale incep si se termina cu stiinte politice si sociale, probabil te gandesti la dreapta politica cand zici “antreprenoriat” si la stanga politica cand zici “social”. Iar daca esti si filozof atunci paradoxul asocierii de termeni, fie te pune in incurcatura, fie te provoaca sau chiar enerveaza.

Daca ai in curiculum si stiintele economice, atunci intuiesti ca antreprenoriatul social nu este un model politic ci unul economic care are ca scop rezolvarea problemelor sociale si de mediu folosind instrumentele, mentalitatile si aptitudinile foarte eficiente din antreprenoriatul de afaceri.

Implicit, o societate mai putin saraca si mai putin bolnava si un mediu mai curat – duce natural la afaceri mai sanatoase si mai longevive, la servicii publice mai bune, la un mai mare impact al ONG-urilor si tot asa. Pe scurt, la un mai bun punct de echilibru.

Cu alte cuvinte, o entitate de antreprenoriat social nu poate fi un ONG (non-profit) care este dependent de donatii si sponsorizari de la bugetul de stat si terti (deci nu se poate auto-sustine), dar nu poate fi nici o SC (societate comerciala al carei unic scop este obtinerea de profit, se poate auto-sustine dar misiunea ei nu este preluarea rolului statului).

Statisticile din Romania, arata ca 1 din 2/3 SC-uri (IMM-uri) si ONG-uri nu rezista mai mult de 1 an in piata, atat de agresiv este sistemul si atat de mare jungla din teren. Crancen, nu?

Largind un pic orizontul, SC-urile – indiferent de marimea lor, isi indeplinesc obligatiile fata de societate prin impozitele si taxele pe care sunt obligate sa le achite catre bugetul de stat. Rolul administrarii cat mai eficiente a acestora revine statului, prin alesi.

Daca SC-urile doresc sau nu doresc sa se implice si mai mult in rezolvarea anumitor probleme sociale si de mediu, asta este o alegere separata pe care o pot face dar nu si obligatorie. Dar daca aleg sa se implice si mai mult, atunci o fac prin sponsorizari si donatii catre ONG-uri terte sau propriile ONG-uri. SC-urile mari (corporatiile) au un departament separat pentru extra-implicari sociale care de regula se numeste CSR (Corporate Social Responsability).

In mod normal, ele obtin anumite beneficii fiscale pentru extra-implicarea lor in societate, dincolo de plata impozitelor si a taxelor dar aceste actiuni au si un rol de marketing avand scopul sa le faca mai empatice cu consumatorii si prin aceasta sa isi mareasca vanzarile. O strategie cat se poate de sanatoasa si fireasca, de altfel pentru mediul de afaceri intrucat castiga toata lumea.

In functie de marime si alti indicatori financiari, poate mai echilibrat ar fi ca ele sa beneficieze de bonusuri fiscale mai atractive (ca o masura activa de incurajare si stimulare economica) si sa existe o grila pentru ca astfel de implicari sa fie diferentiate in functie de marimea si puterea SC-ului.

Spun asa, pentru ca din momentul in care o SC se implica in societate si mediu peste limita taxelor si a impozitelor (deci ofera societatii o parte din profitul ei si al asociatilor / actionarilor) – deci din acel moment ea substituie practic o obligatie si o raspundere a statului. Ori pentru asta este musai o bonificatie fiscala mai atractiva, daca ar fi sa cantarim lucrurile cu o minte mai putin aburita de patimi politice sau extremisme sociale.

Din momentul in care SC-uri si cetatenii si-au indeplinit obligatiile fiscale catre buget, statul este obligat si raspunzator sa administreze corect si eficient impozitele si taxele platite de catre acestia.

Un semn al unui management modest si nefericit din partea statului este numarul mare de ONG-uri care se nasc si traiesc intr-o tara.

Un semn al sanatatii mentalitatii, eficientei si viziunii ONG-urilor este regasit in rezultatele pe termen mediu si lung ale acestora si de impactul lor in teren, in societate.

Ele traiesc din “surplusurile” pe care SC-urile si cetatenii aleg sa le ofere gratis acestor entitati – al caror scop declarat este rezolvarea problemelor sociale si de mediu.

In mod complet eronat, in Romania aceste notiuni sunt asociate cu antreprenoriatul social, dar asta poate din cauza lipsei unui cadrul legal particularizat si dedicat entitatilor specifice de antreprenoriat social –aratand mai mult catre ceea ce inseamna antreprenoriatul social ca idee decat catre ceea ce este el.

Cand in spatiul in care ONG-urile exista si se multiplica, problemele economice si sociale si de mediu se multiplica cu o viteza si mai mare de la zi la zi, atunci in mod evident ele nu sunt performante si la randul lor substituie statul, dar nu in sens pozitiv ci in sens negativ: doar consuma resure fara a produce resurse. Cu alte cuvinte, consuma resursele tuturor donatorilor in numele echitatii sociale si-a salvarii planetei, le risipesc pur si simplu.

Nu discutam aici cu patima si nu afirmam ca sunt rau intentionate, este suficient sa fie nepregatite pentru provocarile din teren, sa aiba oameni insuficient educati, sa fie complet lipsite de viziune sau pur si simplu sa aiba un management nefericit si caracterizat de risipa, bazat preponderent pe consunul de resurse si mai putin pe generarea de noi resurse si plus valoare.

Fireste, nu toate sunt caracterizate de o asa lipsa de performanta, dar sunt suficient de multe incat inertia caderii generale sa nu poata fi inversata si schimbata in progres, urcare, producere de plus valoare. Astfel ele isi schimba culoarea rolului pe care se presupune ca ar trebui sa il joace, din pozitiv in negativ si ele insele creeaza noi probleme sociale si economice prin asta, multiplicandu-le automat pe cele deja existente.

In conditiile in care statele / guvernele au esuat la scara larga si in toate tipurile de modele economice, indiferent de culorile politice – s-a constatat ca mijlocitorul numit “stat” nu este suficient de performant cat sa asigure supravietuirea SC-urilor si-a contribuabililor (deoarece ii sufoca fiscal) si nici sa mai rezolve probleme sociale si de mediu care afecteaza intregul habitat.

Astfel s-a ajuns la doua mari statistici globale cutremuratoare si doua mari realitati ale prezentului: peste 80% din populatia globului traieste sub limita de jos a saraciei si depresia este a doua cauza de mortalitate din lume, dupa bolile de inima. Daca o adaugam si pe a treia, privind starea delicata a planetei – in mod evident raspunsurile la intrebarea generala “cum sa rezolvam toate aceste probleme?” trebuie sa fie cat mai multe, cat mai diversificate si eficiente si cat mai nuantate la realitatile fiecarei comunitati si tari, in functie de particularitatile acesteia .

In asemenea conditii, in mod natural se pune problema unui mijlocitor eficient si independent de orice donatii si culori politice, un mijlocitor capabil sa identifice problemele comunitatii si sa le rezolve folosind instrumente, mentalitati si aptitudini specifice antreprenoriatului de afaceri. Un mijlocitor care sa poata aduce la un numitor comun dreapta cu stanga, profitul cu non-profitul, statul cu cetatenii, SC-urile si ONG-urile.

Acest nou mijlocitor (al carui inceput si sambure poate fi orice individ) ar actiona ca un “cateter” foarte eficient intre stat, SC-uri si ONG-uri si ar decongestiona blocajele economice si sociale create de stat (tocmai prin actiunea lui directa si reparatoare la firul ierbii) dar si ca o entitate de sine statatoare – acest nou mijlocitor nu are nevoie de donatii si sponsorizari pentru a exista si trai (ca un ONG) ci doar de un cadru juridic si fiscal aparte care sa ii permita preluarea rolului statului la firul ierbii; astfel el trebuie plasat intre profit si non-profit, iar fiscalitatea muncii in aceste entitati trebuie sa fie mica pentru ca preia somerii si categoriile defavorizate din sistem.

In functie de anumite praguri de performanta (financiara si de impact), trebuie sa existe grile fiscale si trebuie sa se poata trece dintr-o grila in alta astfel incat sa fie prevenite abuzurile.

O entitate extrem de eficienta de antreprenoriat social ar trebui sa provoace si sa atraga instant interesul oricarui cetatean care vrea sa se implice in lupta asta, sa fie capabila sa faca bani din piatra seaca, costurile de infiintare ar trebui sa fie zero si ea ar trebui sa preia ca forta de munca someri si categorii defavoriate in campul muncii si impreuna cu ei sa reuseasca sa rezolve anumite probleme sociale, in functie de misiunea fiecareia. Fie probleme ale acelei categorii pe care o preia, fie alte probleme.

Calea prin care aceasta ar trebui sa se intample este facilitarea. Iesim din sfera gandirii de stanga si nu finantam cauzele sociale prin sufocarea afacerilor si-a muncitorilor, dar nu mergem nici in extrema gandirii de dreapta unde orice cost e un cost bun si justificabil cata vreme aduce profit – ci finantam parghiile prin care orice comunitate si cetatean sa poata sa se ajute, sa se auto-finanteze si auto-sustina in cel mai scurt timp posibil si cu cele mai bune rezultate venind prin aceasta cu un instrument extrem de eficient la intersectia unui manunchi de probleme care ne afecteaza pe toti.

Asta se poate intampla prin generarea de servicii si produse ieftine, create de comunitatile vulnerabile si dedicate tot lor, ulterior comercializate surplusurile pe piata libera la preturi de piata, obtinand astfel plus valoarea de care au nevoie pentru a se ridica social si economic.

Asta inseamna in esenta antreprenoriatul social: rezolvarea problemelor comunitare cu instrumente, mentalitati si aptitudini de antreprenoriat de afaceri. In plus si obligatoriu, trebuie adaugat suportul statului prin asigurarea unui cadru juridic si fiscal pentru ca antreprenoriatul social sa nu ramana un set de idei si principii, ci sa devina un lucrator activ si dinamic in sine.

In tot mai multe tari astfel de entitati primesc cadru juridic si fiscal nu doar pentru argumentele enumerate mai sus, dar si ca o masura politica activa de redresare economica, pentru ca permite somerilor si tuturor celor afectati de crize sa se reorienteze catre aceasta zona, mult mai benefica atat vietii lor personale dar si comunitatii si mediului in general.

Trebuie pusa foarte multa presiune si facut un lobby foarte persuasiv (avand in vedere starea economiei romanesti) pentru inserarea in sistemul romanesc a entitatii de antreprenoriat social pentru ca nu exista nici o plasa de siguranta mai buna decat cea construita de tine insuti, cu atat mai mult cu cat aceasta s-ar intampla intr-o relatie mult mai echilibrata si mai onesta de aceasta data, atat cu statul dar si cu SC-urile si ONG-urile.

Entitatilor de antreprenoriat social nu trebuie sa li se dea nici un ajutor financiar de nici un fel direct, dar trebuie sa li se dea posibilitatea unui start cu costuri zero si o fiscalitate mica din momentul in care acestea incep sa produca venituri cu misiunea lor.

La aceasta ora in Romania, eu ca individ nu pot sa deschid o entitate de antreprenoriat social autentica si nu pot face nimic daca sunt somer si nu am nici bani temporar, dar am educatia si setul de aptitudini necesare.  Daca un am primul Leu cu care sa incep sa exist ca sa ma pot desfasura. Deasemena nu am produse bancare si financiare pe zona asta.

Nici sistemul social nu ma prinde si nimeni in nici un moment al existentei mele, decat bunul Dumnezeu. Sunt pe cont propriu. Nu exista ONG-uri care sa ma preia ca sa nu ma fac zob si sa ma arunce / (re)integreze la loc in sistem, nu exista nimic.

Caderile oamenilor si-ale afacerilor mici si mijlocii in ziua de azi sunt in gol total, iar loviturile pe care le primesc de la stat sunt din toate partile si depasesc mult sfera problemelor strict personale sau a propriilor activitati. Cea mai nenorocita problema este ca si platim pentru asta prin taxe si impozite. Sunt zdrobiti efectiv de un stat care in ineficienta lui nici macar neutru sau pasiv nu mai este, ci lucreaza activ impotriva propriilor contribuabili.

Ori asa ceva este infiorator, atat economic si social. Politicul trebuie constrans si strans cu toate usile pentru schimbarea acestei stari de fapt de fiecare profesionist in parte, de fiecare voce, de fiecare formator de opinie, de fiecare firma, ONG, cetatean si muncitor.

Asta este un prim sambure al antreprenoriatului social, respectiv antreprenoriatul social individual – un act simplu, direct si de impact pe care oricare dintre noi il putem face la oricare nivel ne-am afla, folosind doar ceea ce aveam la indemana si cine suntem.

Politicul va incepe, atunci sa isi joace primul sau rol dintre toate rolurile pe care le are: acela de ascultare. Trebuie sa nu ii lasam posibilitate de alegere in astfel de chestiuni.

Destinele, viata si munca noastra nu sunt subiecte supuse negocierii.