Problem solver-ii romani – altfel de olimpici. Antreprenoriatul social individual. Inovatia. Si americanii.


Marea calitate a sistemului american este ca iti permite supravietuirea si iti da o sansa chiar daca nu traiesti in America si chiar daca nu esti cetatean american si asta datorita stralucirii lor la capitolul “captarea inovatiei si-a inovatorilor” din lumea larga. Stralucire care se datoreaza investiilor masive in educatie si cercetare – cheia de aur a economiei americane.

In sensul asta platformele de origine americana de open innovation (bazate pe crowd sourcing) reprezinta o adevarata sursa de captare a inovatiei si un real instrument de reducere a costurilor organizationale prin remunerarea mai ieftina a solver-ilor castigatori pentru solutii si concepte exceptionale si prin folosirea “puterii diversitatii”.

Platforma mea preferata si cea pe care o consider cea mai sustenabila si atractiva este InnoCentive.com, dar exista mai multe si la o cercetare pe web va puteti face o idee. Nu este perfecta si daca ar fi sa analizam fenomenul – analiza ar fi una foarte controversata.

Piata in sine de open innovation este una de nisa si inca in stadiu de hibrid. Se economisesc si se produc bani seriosi pe aceasta mini-piata, in special de catre organizatii profit si non-profit din America, platformele de open innovation actionand ca un intermediar intre Seekeri (organizatiile profit si non-profit) si Solveri (profesionisti din lumea larga). Mai mult decat atat este o fereastra catre viitor: aici poti vedea ce trend-uri se “coc”, incotro merg organizatiile, ce cauta, etc.

Din punct de vedere HR, aici gasesti o piata de tip Delta Force: profesionisti deschisi la minte, cu initiativa, extrem de operativi si creativi, cu abilitati si potential aparte, extrem de performanti, care se implica direct si activ in rezolvarea problemelor lumii si care doar folosindu-si mintea, deseneaza prin solutiile lor lumea in care isi doresc sa traiasca maine. Un “maine” foarte apropiat in timp, foarte palpabil.

Este o piata a olimpicilor care paradoxal sunt genul de profesionisti pe care HR-ii si head hunter-ii nu se grabesc sa-i recruteze, desi e nevoie de oameni ca ei ca aerul in toate industriile si la toate nivelele. Oare de ce? E o intrebare.

Competitia intre problem solveri este extrem de salbatica, in primul rand pentru ca este globala. Sute si uneori mii de profesionisti din toata lumea, care mai de care mai educat si talentat concureaza pentru rezolvarea unei probleme. Doar unul este ales castigator, iar in unele cazuri se aleg pana la 2-3 solutii considerate complementare sau originale. Premiile sunt garantate daca solutia este aleasa castigatoare; sunt in bani sau in bani si beneficii non-monetare.

Ca tipologie, problem solverii inca se afla sub lupa cercetatorilor, deoarece inca nu se intelege foarte bine ce-i determina sa rezolve probleme globale asumandu-si riscul mare al necastigului material si chiar nematerial. Lasandu-se “folositi”, cu alte cuvinte. Din aceste motive neantelese inca, trustul The Economist organizeaza in fiecare an in SUA impreuna cu InnoCentive – conferinta Human Potential unde sunt adusi in prim plan problem solverii, problemele intampinate in piata muncii si evolutia ei, potentialul crowd sourcing-ului si alte probleme. Anul acesta conferinta Human Potential 2012 se numeste The Great Unrest.

La vreo cativa ani dupa ce au intrat americanii cu platformele de crowd sourcing si cu incubatoarele de start-up, au inceput si europenii sa preia ideea. La nivel de mesaj europenii suna mult mai bine, insa la nivel de prestatie si capacitate reala operationala si de executie europenii sunt cu foarte multi ani in spatele americanilor.

Americanii sunt mult mai dispusi sa-si adapteze si metodele astfel incat sa se apropie ca rezultat de propriile lor mesaje si cerinte, pe cand europenii au mesaje foarte bine inchegate, pare ca au si o viziune mai buna, dar cand vine vorba de implementare si metode de evaluare si selectie nu sunt dispusi sa le schimbe, upgradeze, actualizeze, etc. Motiv pentru care nu e de mirare ca Europa nu prea reuseste sa isi gestioneze crizele. Este mai putin adaptabila.

Intr-o tara cu o scara de valori ceva mai normala, altii ar fi trebuit sa scrie despre problem solverii romani castigatori care traiesc sau vietuiesc din rezolvarea problemelor globale, fie ele sociale sau de afaceri. Pentru ca ei schimba lumea ! Schimba mindset-urile si paradigmele! Ei fac lumea sa mearga inainte.

In alte tari, presa a duduit scriind despre problem solver-ii lor castigatori iar viata acelor problem solveri a luat noi turnuri, ei au fost cooptati in tot felul de cercetari si programe, au fost preluati de companii si tot asa.

In Romania, nu prea se inghesuie lumea sa scrie despre performante globale ale simplilor cetateni si nici sa ii promoveze iar cei mai multi emigreaza pentru ca nu isi permit viata aici; HRii nici nu ii iau in calcul la recrutari. Un paradox foarte daunator, in primul rand pentru tara.  Ar fi trebuit sa invatam din greselile trecutului si sa avem politici de retentie a valorilor atat la nivel politic dar mai ales la nivel de organizatii une este mult mai la indemana si de unde se poate obliga si politicul in acest sens.

Condusi de dorinta de-a oferi lumii o parte din ei, de-a isi folosi timpul liber intr-un mod constructiv si de-a participa activ la schimbarea in bine a lucrurilor, problem solverii participa in mod constant la rezolvarea unor probleme care mai de care mai diverse si mai complicate de oriunde din lume, dar cu preponderenta din America unde organizatiile sunt deschise pentru plata acestui gen de abordare si solutionare a problemele cu care se confrunta sau a dobandirii unui avantaj competitional consistent.

Unii problem solveri reusesc prin solutia lor la o problema sa faca o diferenta in lume pe care un ONG de dimensiuni consistente nu reuseste s-o faca in ani. Si asta datorita internetului care permite astazi unui singur om sa aiba un impact global social si economic.

Solutiile lor depasesc multe lucrari de masterat si doctorat si echivaleaza din multe puncte de vedere rezultatele la olimpiadele internationale. Sistemele educationale sunt inca in urma evolutiei lucrurilor si-a realitatilor prezente, problem solverii castigatori ar trebui sa primeasca diplome echivalente cu doctorate si masterate pentru gradul lor inalt de stiinta si performanta. Probabil in cativa ani vor aparea si diplome pe masura. Pentru moment, platformele de open innovation ofera diplome de performanta problem solver – ilor castigatori ca sa ii ateste cumva, sa le valideze calitatile si performanta.

Problem solver-ii sunt o specie de antreprenori sociali. Poate cei mai performanti la acest capitol si cei mai valizi prin performantele lor; cei mai la curent cu ce misca in lume in plan social, economic si tehnologic.

Veti gasi si romani “olimpici” in platformele de open innovation, castigatori cu solutii fascinante. Pe unii dintre ei i-am mentionat si in articole trecute, intre timp au aparut si altii. Printre acesti olimpici, ma mandresc sa spun ca ma aflu si eu iar despre portofoliul meu de inovatii puteti citi in pagina Problem Solving Portfolio.

Problem solving-ul este antreprenoriat social cu rezultate directe, imediate si scalate in economie si societate. Este unul din modurile cele mai valide in care un singur om poate schimba o lume intreaga si marea oportunitate de-a o face acum, indiferent de rasa, varsta, sex, religie si orice altceva.