Multa politica, putina economie


Unii expertii in proceduri si teorii politice spun ca USL-ul a cam amenintat statul de drept cu modul jepcar si borderline in care a preluat fraiele guvernarii si s-a ajuns la Referendumul pentru demiterea presindetului tarii, Traian Basescu.

Nu eram pe faza deci n-am stiut ce s-a intamplat in timp util.

Uitandu-ma si eu pe arhive ca sa nu vorbesc aiurea, nu stiu ce sa zic. Poate. Depinde in ce termini cantaresti situatia si cat de mult ii excluzi pe unii in favoarea celorlalti: strict procedurali, juridici, economici, sociali, etc.

Dar sa facem o trecere scurta in revista:

Statul de drept presupune armonizarea, echilibrarea raporturilor celor două componente (stat si popor), în sensul domniei legii, adică a supremației ei absolute în scopul prezervării drepturilor și libertăților individuale.

Democrația (în traducere literală „conducere de către popor”, din grecescul demos, „popor” + kratos, „putere”) este un regim politic care se bazează pe voința poporului. De esența democrației moderne ține respectarea dreptului omului (egalitatea în fața legii, dreptul la opinie etc.), pluripartidismul, limitarea și separatia puterilor în stat.

Uitandu-ma la realitate si lasand deoparte ce ar trebui sa fie, eu as zice ca nu a existat din start un stat de drept la modul real, deci prin urmare modul de actiune USL nu a amenintat mare lucru; decat la modul conceptual, de debate; la acelasi mod conceptual cu care liderii europeni rezolva problema crizei si la acelasi mod conceptual cu care liderii lumii rezolva problema saraciei in lume si alte mari probleme reale “rezolvate” in mod teoretic/conceptual.

Daca a existat vreodata in Romania dupa ’89 un stat de drept, ala a existat doar pe hartie sau la modul aspirational sau declarativ. Sistemul functioneaza – in fapt, de foarte mult timp, impotriva oamenilor si afacerilor. Impotriva bunului simt, sub toate regimurile de dupa ’89.

Fireste ca spre deosebire de alte regimuri mai violente de prin lumea asta, ok – stam ceva mai bine. Insa asta nu inseamna ca democratia ar trebui sa aiba grade de comparatie sau ca este loc de interpretari si relativitati. Conceptual vorbind, desigur.

Oamenii de cate ori au votat, pentru promisiunea statului de drept au votat. Insa intotdeauna a votat cel mult jumatate din populatie, iar din acea jumatate o alta jumatate a validat pe unul sau altul. Deci in fapt, in permanenta am avut lideri nelegitimi, nerecunoscuti de majoritate.

In final pentru ca oricat m-as documenta sau informa nu reusesc sa previzionez gradul de coruptibilitate al unuia sau altuia, nici granitele lacomiei fiecaruia, nu am de ales decat sa arunc orice alta piele, sa raman cu cea de simplu om si sa reduc totul la bunul simt elementar. Iar atunci stiu sigur ca:

  • intre unu’ cu dosare penale si unu’ fara dosare penale, nu-l pot alege pe ala cu penale
  • intre unu’ cu 7 ani de acasa si unu’ fara, nu-l pot alege pe ala fara
  • intre un analfabet si un scolit, nu pot alege analfabetul
  • s.a.m.d.

Desi poate la nivel emotional aveam dreptate cu ani in urma, iar ca multele milioane de votanti nehotarati si/sau inactivi am simtit ca nu am intre cine si cine alege, am gresit.

Am gresit fundamental. In mod evident, a nu alege este o alegere in sine, uneori mai rea decat relele intre care trebuie sa alegem. Inactiunea e cea mai proasta alegere.

Drept urmare, azi 29 Iunie 2012 am fost si am votat.

De la Revolutia din ’89 in tara asta se face doar politica. Poate incepem sa facem si ceva economie. (?!)

In tot tabloul, indiferent ce regim a fost la carma acestei tari – un fapt insa mi se pare complet deplasat si ma zgandare prin insasi nefirescul lui (in primul rand pentru ca fost permis un management al riscului de cea mai proasta calitate in sistemul bancar romanesc distrugand milioane de familii si afaceri, generand un genocid economic ale carui dimensiuni nici nu stiu daca pot fi real cuantificate si bine intelese):

  •  de ce e musai ca guvernatorul Isarescu sa imbatraneasca, sa iasa la pensie si sa moara in acelasi scaun? Alte viziuni financiare si alti specialisti nu mai exista in tara asta?

Iar ca sa inchid, nu pot sa nu trec in revista puseul emotional manifestat de antenistul Ilie Serbanescu (un specialist si intelectual pe care il respectam mai mult decat pe altii pentru ca parea ca stie ceva mai multa carte) care a spus azi ca pe el nu-l intereseaza voturile romanilor din strainatate pentru ca aia au plecat, nu i-a interesat tara si aia e.

Poate da argumente ceva mai rationale privind voturile romanilor plecati, dar nu de acest gen.

Constat pe aceasta cale (din nou) ca prea multor intelectuali, economisti si analisti din Romania le lipseste o buna bucata de cunoastere si intelegere a realitatilor din teren, a realitatilor adevarate nu a celor inchipuite sau scriptice si ca n-ar fi rau ca macar din cand in cand sa ia tara la pas si sa se mai reconecteze la realitate.