Judecatorii, Adevarul si Ea: Uitarea


Am zile cand ma tin nervii sa dezvolt subiectele pe care chiar eu le deschid, insa am si zile cand nu prea. Azi: nu prea.

Insa merita trecerea in revista a subiectului, asa … inspre aducere aminte, pentru ca realitatea din instante a derapat si mult si rau si tare – de la axul principal. Ceea ce inseamna destine curmate si falimente doar dintr-un condei.

Partea I. Subiectul: Norme de drept ce reglementeaza activitatea judecatoreasca

Potrivit art. 129 pct 5 si 6 Cod pr.Civ. : ”Judecatorii au datoria sa staruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea concreta a legii…In toate cauzele, judecatorii hotarasc numai asupra obiectului cererii depuse judecatii.”

Partea a-II-a. Explicatia literaturii de specialitate si cea cuprinsa in toate stiintele (expusa asa …ca pentru dumb-isti) aplicata de unii avocati in justitie, atunci cand gluma se ingroasa nepermis de mult :

Dispozitia procedurala mai sus enuntata este fireasca, caci adevarul trebuie sa constituie scopul final al activitatii judiciare in orice stat modern si democratic. Determinarea adevarului in procesul civil se prezinta, deci, ca una din cele mai importante obligatii impuse de lege judecatorului. Cu alte cuvinte, principiul aflarii adevarului implica cerinta ca toate imprejurarile de fapt ale cauzei sa fie stabilite de catre instanta in deplina concordanta cu realitatea.

Nota: Nu stiu daca in noul Cod, articolul isi mai pastreaza numarul. Google is; so you may check it out.

Partea a-III-a. Definitii:

* UITÁRE, uitări, s. f. 1. Faptul de a uita, de a nu-și aduce aminte (de cineva sau de ceva); lipsa oricărei amintiri. ◊ Uitare de sine = a) visare, reverie; b) nepăsare (altruistă) față de interesele proprii. ◊ Expr. A da (sau a lăsa) uitării (pe cineva sau ceva) = a nu se mai interesa, a înceta să mai iubească sau să-și amintească (de cineva sau de ceva), a se sili să uite. ♦ Rătacire morală. 2.. Fig. Neființă, neant.

* JUDECĂTÓR, -OÁRE, judecători, -oare, s. m. și f. 1. Funcționar de stat, numit sau ales, care soluționează pe calea justiției procesele prin pronunțarea unei hotărâri; județ (I, 2), jude (4). 2. Persoană solicitată să-și spună părerea într-o chestiune în vederea stabilirii adevărului. ♦ (Sport) Arbitru.

* ADEVẮR, adevăruri, s. n. 1. Concordanță între cunoștințele noastre și realitatea obiectivă; oglindire fidelă a realității obiective în gândire; ceea ce corespunde realității, ceea ce există sau s-a întâmplat în realitate.Adevăr obiectiv = conținutul obiectiv al reprezentărilor omului, care corespunde realității, lumii obiective, independent de subiectul cunoscător. Adevăr relativ = reflectare justă, însă aproximativă, limitată a realității. ◊ Loc. adv. Într-adevăr sau în adevăr = corespunzător realității, în realitate, de fapt. ♦ Conștiința absolută a autenticității și valabilității conținutului credinței religioase; realitatea spirituală ca subiect al revelației și obiect al credinței. 2. Justețe, exactitate.

Partea a-IV-a. Ghicitoare (sau tema de gandire)

Care incompetent crede despre el insusi ca e incompetent? Care om rau crede despre el insusi ca e rau? Si care nebun crede despre el insusi ca e nebun?

Partea a-V-a. Alte adaugiri:

Momentan: no comment. Dar nu se stie niciodata.