Model & Viziune asupra implementarii modelului lui Yunus in Romania


Un model social-economic de antreprenoriat -social poate fi acesta, asa cum vad eu antreprenoriatul social, cel putin:

Acest model este plasat intre profit & non-profit, orientat in principal catre maximizarea impactului social si secundar catre profit.

Dupa modelul de business-social al lui Yunus – investitorii in proiectele sociale isi recupereaza doar investitia. (vedeti detalii in categoria Social Business despre model)

Dupa parerea mea si cel putin pentru Romania, modelul lui Yunus nu este functional decat in asociere cu marii investitori, marile corporatii finantatoare ale proiectelor sociale. Insa modelul ofera potentialul de-a fi atrase si companiile mici si medii ca parteneri ai proiectelor sociale daca se face implemenarea lui in 2 pasi.

In Romania, societatile mici si mijlocii, dincolo de faptul ca nu mai exista decat pe alocuri – sunt o prioritate ca motor economic iar modelele social-economice reale solutii active de criza atat la nivelul companiilor cat si la nivel national. Ca sa nu mai vorbim din perspectiva antreprenorilor sociali – una din masurile esentiale ce trebuie luate fiind incurajarea antreprenorilor.

Insa directionati catre ce? Cel mai bun raspuns: catre rezolvarea problemelor sociale – prin proiecte business in scop social.

In Romania, implementarea modelui lui Yunus – pentru a avea un real impact economic si social si pentru a angrena si antreprenorii si mai ales ca o masura ieftina si eficienta de relansare economica- eu il vad implementat in 2 pasi, astfel:

Pasul 1:

marile corporatii/multinationalele/companiile de stat sa aplice integral modelul lui Yunus (pentru ca isi permit financiar). Deci sa-si recupereze investitiile, insa fara profit.

companiile mici si mijlocii (ca antreprenori sociali co-finantatori sau ca finantatori ai proiectelor sociale initiate de antreprenorii sociali) sa aplice modelul lui Yunus, mai putin principiul 3 (fara distribuire de dividende catre finantatori) pe o perioada medie de 5 ani – ca sa poata supravietui si reveni financiar si sa fie stimulate sa-si indrepte atentia direct catre rezolvarea problemelor sociale.  Sa mearga deci pe modelul de mai sus plasat intre profit & non-profit (+/- nuante ale acestuia).

Pasul 2: dupa o perioada medie de 5 ani – sa renunte si companiile mici si medii la profitul din cadrul proiectelor sociale pe masura ce depasesc un anumit prag financiar.

Statul sa acorde facilitati fiscale pentru investitiile in proiecte sociale – cel putin la nivelul societatilor mici si mijlocii, ca sa poata respira si deasemenea si pentru marile companii.

Antreprenoriatul social – ar trebui normal sa existe sub forma unei “intreprinderi sociale” (social-enterprise) – ca organizatie de sine statatoare cu un status legal si fiscal specific. La ora aceasta nu exista in Romania, practicandu-se in speta venture-uri intre ONG-uri si societati comerciale.

Daca aveti propuneri de noi modele de antreprenoriat social sau daca ne puteti impartasi modele din alte parti, sunt bine venite.